TRADÍTZIE traditzii s. f. Ansamblu de conceptzii de obiceiuri de datini shi de credintze care se statornicesc istoriceshte in cadrul unor grupuri sociale sau natzionale shi care se transmit (prin viu grai) din generatzie in generatzie constituind pentru fiecare grup social trasatura lui specifica. ♦ Obicei uzantza; datina. ♦ Informatzie (reala sau legendara) privitoare la fapte ori evenimente din trecut transmisa oral dea lungul timpului. [Var.: (inv.) traditziúne s. f.] Din fr. tradition.

traditzie sf [At: HELIADE O. II 66 / V: (inv) ~tziune tradiciune / Pl: ~tzii / E: fr tradition lat traditio onis] 1 Informatzie (cu contzinut real legendar sau semilegendar) privitoare la anumite fapte evenimente din trecut transmisa oral de a lungul timpului Si: (inv) paradosis tradanie. 2 Ansamblu de conceptzii credintze obiceiuri datini care se statornicesc in cadrul unei colectivitatzi (popor natziune etc.) shi care se transmit din generatzie in generatzie. 3 (Pex) Patrimoniu cultural. 4 Obicei statornicit (din vechime) shi urmat riguros Si: datina (inv) tocmeala (41). 5 Fel de a gandi de a actziona de a crea etc. preluat de la inaintashi. 6 Transmitere (pe cale orala) in decursul unui timp indelungat. 7 (Jur; inv) Remitere a unui lucru in urma unei vanzari sau a unei intzelegeri.

TRADÍTZIE traditzii s. f. Ansamblu de conceptzii de obiceiuri de datini shi de credintze care se statornicesc istoriceshte in cadrul unor grupuri sociale sau natzionale shi care se transmit (prin viu grai) din generatzie in generatzie constituind pentru fiecare grup social trasatura lui specifica. ♦ Obicei uzantza; datina. ♦ Informatzie (reala sau legendara) privitoare la fapte ori evenimente din trecut transmisa pe cale orala. [Var.: (inv.) traditziúne s. f.] Din fr. tradition.

TRADÍTZIE traditzii s. f. Moshtenire de obiceiuri credintze datini etc. care se transmit prin viu grai mai rar prin scris din generatzie in generatzie constituind o trasatura specifica a unui popor sau a unui grup social. Nu e de mirare k acest sfetnic e asha de batrin el e doar intruparea vie a filozofiei populare shi a vechilor traditzii de sute shi sute de ani. GHEREA ST. CR. III 332. Este de crezut k traditzia sa ne fi pastrat arta militara a stramoshilor noshtri. BALCESCU O. I 27. Cintece shi traditzie fac una; ele se talmacesc shi se intregesc. RUSSO S. 16. ♦ Obicei rinduiala regula uzantza statornicita (din vechime) shi urmata riguros de toate generatziile; datina. Serbarea din padure se va desfashura conform traditziei cu toata ceremonia. VORNIC P. 41. Varianta: (invechit) traditziúne (MACEDONSKI O. IV 8 ODOBESCU S. II 182) s. f.

TRADÍTZIE s.f. Ansamblu de obiceiuri credintze cunoshtintze datini etc. moshtenite shi transmise din generatzie in generatzie constituind o trasatura specifica a unui popor sau a unui grup social. [Gen. iei. / cf. fr. tradition it. tradizione lat. traditio].

TRADÍTZIE s. f. ansamblu de conceptzii obiceiuri credintze cunoshtintze datini etc. moshtenite shi transmise din generatzie in generatzie trasatura specifica a unui grup social (popor natziune etc.). ◊ datina uzantza obicei. ◊ informatzie privitoare la fapte ori evenimente din trecut transmisa oral. (< fr. tradition lat. traditio)

TRADÍTZIE ~i f. 1) Ansamblu de datini conceptzii legende obiceiuri credintze constituite in cadrul unei comunitatzi sociale shi transmise din generatzie in generatzie. A respecta ~ile. 2) Obicei statornicit de mult timp; practica uzuala. A deveni ~. [G.D. traditziei; Sil. tzie] /<fr. tradition lat. traditio ~onis

traditziune sf vz traditzie

traditzi(un)e f. 1. Jur. predarea unui lucru dat sau vandut: traditziunea lucrurilor incorporate se face prin remiterea titlurilor; 2. transmisiune prin viul graiu a faptelor istorice a dogmelor religioase; 3. faptele astfel transmise; 4. pareri credintze datini transmise din generatziune in generatziune: traditziuni populare.

*traditziúne f. (lat. traditio ónis predare tradare. V. aditziune). Transmisiune orala (a faptelor istorice a credintzelor a obiceĭurilor) din tata’n fiŭ: traditziunea leaga trecutu de prezent. Fapt transmis astfel legenda: traditziunea alaptariĭ luĭ Romul shi Remu de o lupoaĭk. Obiceĭ traditzional: traditziunea e k suveraniĭ sa fie intimpinatzĭ cu pine shi cu sare. SHi tradítzie.

tradítzie (tzie) s. f. art. tradítzia (tzia) g.d. art. tradítziei; pl. tradítzii art. tradítziile (tzii)

tradítzie s. f. (sil. tzie) art. tradítzia (sil. tzia) g.d. art. tradítziei; pl. tradítzii art. tradítziile (sil. tzii)

TRADÍTZIE s. 1. v. datina. 2. v. cutuma.

TRADITZIE s. 1. datina fel obicei rinduiala uz uzantza (inv. shi pop.) rind (pop.) data lege (inv. shi reg.) pomana (reg.) orinda (Transilv.) suk (prin Ban.) zacon (inv.) pravila predanie shart tocmeala (turcism inv.) adet. (Ashai ~ din batrini.) 2. (JUR.) consuetudine cutuma datina obicei uz uzantza. (Practica consacrata prin ~.)

tradítzie (i) s. f. Informatzie transmisa oral dea lungul timpului. Var. traditziune. Fr. tradition. Der. (din fr.) traditzional adj.; traditzionalism s. n.; traditzionalist adj.

tradítzie traditzii s. f. 1. Informatzie (cu caracter real legendar sau semilegendar) privitoare la anumite fapte sau evenimente din trecut transmise oral dea lungul timpului; (inv.) paradosis. ♦ Ansamblu de conceptzii obiceiuri datini sau credintze care se statornicesc istoriceshte in cadrul unor grupuri sociale sau natzionale shi care se transmit (prin viu grai) din generatzie in generatzie; patrimoniu cultural. ♦ Obicei regula randuiala uzantza statornicita (din vechime) shi urmata riguros; datina. 2. Sfanta Traditzie (sau Predanie) = invatzatura data de Dumnezeu prin viu grai Bisericii shi din care o parte sa fixat in scris mai tarziu. ◊ Traditzie apostolica = invatzatura primita de apostoli direct de la Iisus Hristos. ◊ Traditzie bisericeasca = invatzatura data de apostoli primilor episcopi iar aceshtia celor de dupa ei pana astazi care se afla cuprinsa in definitziile sinoadelor ecumenice in frunte cu Simbolul credintzei in scrierile sfintzilor parintzi shi in cartzile de slujba ale Bisericii. [Var.: traditziúne s. f.] Din fr. tradition.