tradítzie traditzii s. f. 1. Informatzie (cu caracter real legendar sau semilegendar) privitoare la anumite fapte sau evenimente din trecut transmise oral dea lungul timpului; (inv.) paradosis. ♦ Ansamblu de conceptzii obiceiuri datini sau credintze care se statornicesc istoriceshte in cadrul unor grupuri sociale sau natzionale shi care se transmit (prin viu grai) din generatzie in generatzie; patrimoniu cultural. ♦ Obicei regula randuiala uzantza statornicita (din vechime) shi urmata riguros; datina. 2. Sfanta Traditzie (sau Predanie) = invatzatura data de Dumnezeu prin viu grai Bisericii shi din care o parte sa fixat in scris mai tarziu. ◊ Traditzie apostolica = invatzatura primita de apostoli direct de la Iisus Hristos. ◊ Traditzie bisericeasca = invatzatura data de apostoli primilor episcopi iar aceshtia celor de dupa ei pana astazi care se afla cuprinsa in definitziile sinoadelor ecumenice in frunte cu Simbolul credintzei in scrierile sfintzilor parintzi shi in cartzile de slujba ale Bisericii. [Var.: traditziúne s. f.] Din fr. tradition.