12 definiții pentru totalitate
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TOTALITÁTE, totalități, s. f. Numărul complet al lucrurilor sau al ființelor în discuție; ansamblul lucrurilor sau al ființelor legate între ele. ♦ Tot (VI 1). – Din fr. totalité.
TOTALITÁTE, totalități, s. f. Numărul complet al lucrurilor sau al ființelor în discuție; ansamblul lucrurilor sau al ființelor legate între ele. ♦ Tot (VI 1). – Din fr. totalité.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
totalitate sf [At: HASDEU, I. V. 244 / Pl: ~tăți / E: fr totalité] 1 Tot2 (45). 2 (Îla) În ~a lui (sau a ei) sau în ~ În întregime.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TOTALITÁTE, totalități, s. f. Numărul complet al lucrurilor sau al ființelor în discuție; ansamblul lucrurilor sau al ființelor legate între ele. [Bălcescu] știe că orice fapt istoric particular aparține unei totalități și că își primește întreaga semnificație numai din legăturile lui. L. ROM. 1953, nr. 1, 36. ♦ Tot (fără să mai rămînă nimic). O masă lichidă, enormă și compactă se prăbușește în totalitatea ei între două rînduri de munți, despicați pînă în temelie. BOGZA, C. O. 336. Spațiul însuși este forma cea mai subtilă și cea mai puternică a mișcării, fiindcă străbate orice corp și ocupă totalitatea universului în infinit și eternitate. MACEDONSKI, O. IV 152. A înțelege acea parte a operei lui Coșbuc... înseamnă... a pricepe mai bine totalitatea creațiunii lui. GHEREA, ST. CR. III 386.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TOTALITÁTE s.f. Cantitate totală. ♦ Total, întreg, ansamblu. [Cf. fr. totalité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TOTALITÁTE s. f. cantitate totală. ♦ tot, întreg, ansamblu. (< fr. totalité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TOTALITÁTE ~ăți f. 1) Caracter total. 2) Unitate rezultată din suma părților componente; tot unitar; ansamblu. [G.-D. totalității] /<fr. totalité
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
totalitate f. total.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*totalitáte f. (d. total; fr. totalité). Suma tuturor: totalitatea oamenilor. În totalitate, în total, peste tot, în întregime: oraș distrus în totalitate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
totalitáte s. f., g.-d. art. totalitắții; pl. totalitắți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
totalitáte s. f., g.-d. art. totalității; pl. totalități
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TOTALITÁTE s. 1. total. (~ vitelor vândute.) 2. sumă. (~ imaginilor dintr-o poezie.) 3. integritate, întregime. (~ bunurilor.) 4. (JUR.) universalitate. (Lasă cuiva prin testament ~a bunurilor sale.) 5. v. unanimitate. (A obținut ~ voturilor.) 6. v. ansamblu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TOTALITATE s. 1. total. (~ vitelor vîndute.) 2. sumă. (~ imaginilor dintr-o poezie.) 3. integritate, întregime. (~ bunurilor.) 4. (JUR.) universalitate. (Lasă cuiva prin testament ~a bunurilor sale.) 5. unanimitate. (A obținut ~ voturilor.) 6. ansamblu. (Aceste elemente disparate alcătuiesc o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
totalitate, totalitățisubstantiv feminin
- 1. Numărul complet al lucrurilor sau al ființelor în discuție; ansamblul lucrurilor sau al ființelor legate între ele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- [Bălcescu] știe că orice fapt istoric particular aparține unei totalități și că își primește întreaga semnificație numai din legăturile lui. L. ROM. 1953, nr. 1, 36. DLRLC
- diferențiere Cantitate totală. DN
-
- O masă lichidă, enormă și compactă se prăbușește în totalitatea ei între două rînduri de munți, despicați pînă în temelie. BOGZA, C. O. 336. DLRLC
- Spațiul însuși este forma cea mai subtilă și cea mai puternică a mișcării, fiindcă străbate orice corp și ocupă totalitatea universului în infinit și eternitate. MACEDONSKI, O. IV 152. DLRLC
- A înțelege acea parte a operei lui Coșbuc... înseamnă... a pricepe mai bine totalitatea creațiunii lui. GHEREA, ST. CR. III 386. DLRLC
-
-
etimologie:
- totalité DEX '09 DEX '98 DN