TOTALITÁTE totalitatzi s. f. Numarul complet al lucrurilor sau al fiintzelor in discutzie; ansamblul lucrurilor sau al fiintzelor legate intre ele. [Balcescu] shtie k orice fapt istoric particular apartzine unei totalitatzi shi k ishi primeshte intreaga semnificatzie numai din legaturile lui. L. ROM. 1953 nr. 1 36. ♦ Tot (fara sa mai ramina nimic). O masa lichida enorma shi compacta se prabusheshte in totalitatea ei intre doua rinduri de muntzi despicatzi pina in temelie. BOGZA C. O. 336. Spatziul insushi este forma cea mai subtila shi cea mai puternica a mishcarii fiindca strabate orice corp shi ocupa totalitatea universului in infinit shi eternitate. MACEDONSKI O. IV 152. A intzelege acea parte a operei lui Coshbuc... inseamna... a pricepe mai bine totalitatea creatziunii lui. GHEREA ST. CR. III 386.