TOÁRTA toarte s. f. 1. Parte ieshita in afara la unele obiecte incovoiata in forma de arc care serveshte pentru apucat cu mana. ◊ (In basme shi in credintzele populare) Toarta (sau tortzile) cerului (sau pamantului) = toarta sau toarte care lear avea cerul (sau pamantul). ◊ Loc. adj. shi adv. (Fam.) La toarta = zdravan strashnic; extrem de strans. 2. Veriga sau belciug cu ajutorul carora se atarna un obiect. ♦ Urechea curbata a unui lacat (petrecuta prin belciuge). 3. Dispozitiv curbat cu care se prinde cercelul de ureche; cercel in forma de inel. [Pl. shi: tortzi] Lat. torta (< torquere).

toarta sf [At: (a. 1508) ap. MIHAILA D. 166 / V: (reg) ~te / Pl: ~te tortzi / E: ml torta] 1 Parte ieshita in afara la unele obiecte incovoiata in forma de arc care serveshte pentru apucat (cu mana) Si: (reg) manusha. 23 (Pop; iljv) La ~ (Care este) zdravan. 45 (Pop; ial) (Care este) extrem de strans. 6 (Pfm) Bratz (1). 7 (Reg; dep) Fiintza lenesha. 8 (Reg; pan) Maner (al unei unelte arme etc.). 9 (Reg; pan) Veriga de care se atarna sau se trage ceva. 10 (Reg; pan) Urechea lacatului care trece prin belciuge. 11 (Pop; pan) Cerculetz cu care se prinde cercelul in ureche. 12 (Pop; pan; pex; determinat prin „de ureche”) Cercel (1). 13 (Reg; pan) Veriga pusa in botul porcului. 14 (Trs; pan) Bratzara coasei. 15 (Reg; pan) Fiecare dintre verigile de fier care intind panza joagarului Si: (reg) matza. 16 (Reg; pan) Fiecare dintre belciugele in care se prind ghearele la joagar. 17 (Reg; pan) Scoaba in ushorul ushii. 18 (Inv; pan) Belciug la scut. 19 (Reg; pan) Circumferintza inelului. 20 (Trs; pan) Urechea acului. 21 (Reg; pan) Butoniera la camasha. 22 (Reg; pan) Scobitura circulara la capatul hadaragului shi al darjalei imblaciului care se leaga oglavile. 23 (Reg; pan) Gardina in care se fixeaza fundul butoiului. 24 (Atm; reg; pan) Lobul urechii. 25 (Atm; reg; pan; is) ~ta umarului Clavicula. 26 (Mtp; is) ~ta (sau tortzile) cerului (ori pamantului) Toarta (1) sau toarte (1) care lear avea cerul (sau pamantul).

TOÁRTA toarte s. f. 1. Parte ieshita in afara la unele obiecte incovoiata in forma de arc care serveshte pentru apucat cu mana. ◊ (In basme shi in credintzele populare) Toarta (sau tortzile) cerului (sau pamantului) = toarta sau toarte care lear avea cerul (sau pamantul). ◊ Loc. adj. shi adv. (Fam.) La toarta = zdravan strashnic; extrem de strans. 2. Veriga sau belciug cu ajutorul carora se atarna un obiect. ♦ Urechea curbata a unui lacat (petrecuta prin belciuge). 3. Dispozitiv curbat cu care se prinde cercelul de ureche; cercel in forma de inel. [Pl. shi: tortzi] Lat. torta (<torquere).

TOÁRTA tortzi shi toarte s. f. 1. Partea ieshita in afara shi (de obicei) incovoiata in forma de arc de care se apuca anumite obiecte; (regional) manusha. Ashezase vreo douasprezece strachini de lut shi tot pe atitea ulcele fara tortzi. CAMILAR N. I 209. Ridicase de pe lespezi ceaunul uriash shi cumpanindul de toarta cu stinga iar de fund sprijinindul cu dreapta il rasturna spre o petica unsuroasa. HOGASH M. N. 194. Ii gasi un sipet linga pat un sipet greu... Tragel incoace de toarta dar ia seama sa nu rupi toarta. ALECSANDRI T. 1644. Intrun tirziu baba scoate din palamida lazii un ulciorash cu doua tortzi shil pune linga foc. SHEZ. I 250. ◊ (In basme shi in credintzele populare) Se facuse cit un zmeu; putea zbura prin tortzile cerului. PAMFILE CER. 23. Sapuca zdravan cu minile de tortzile ceriului. CREANGA P. 54. Ia cerului tortzile... SHi revearsa ploile. TEODORESCU P. P. 210. Va ducetzi in gura vintului Sa va lovitzi de toarta pamintului. ALECSANDRI P. P. 10. ◊ Loc. adj. shi adv. (Familiar) La toarta = zdravan strashnic. A avut loc un chef la toarta cum zic moldovenii. SADOVEANU O. VII 86. Nar fi de mirare sal vedem deschizind douatrei afaceri scandaloase... shi sa se apuce de politica la toarta. C. PETRESCU C. V. 131. Batalie la toarta soro: pistoale pushti tunuri CARAGIALE O. I 94. ◊ Expr. Prieteshug la toarta = legatura strinsa de prietenie. Legasem dar iarashi prieteshug cu un necunoscut prieteshug la toarta. M. I. CARAGIALE C. 44. 2. Veriga inel sau belciug cu ajutorul caruia se atirna un obiect. K shi cum in fundul unui clopot sar vedea cercelul sau toarta de care se spinzura limba clopotului. PAMFILE CER. 33. Potzi sa iei shi pamintul cu tine... il prefaci intrun margaritar cu toarta shil anini de salba iubitei tale. EMINESCU N. 61 ♦ Urechea curbata a unui lacat (care se petrece prin belciuge). De cite ori nam tras zavorul ista de cite ori nam pus mina pe toarta asta shi de cite ori nam izbit asha. DELAVRANCEA O. II 176. Caden rugina lacat shi toarte. MACEDONSKI O. I 20. ♦ Cerculetzul cu care se prinde cercelul de ureche; cercel in forma de inel. Pescarii... rashi uscatzi pirlitzi cu toarte k nishte belciuge de argint in urechi nu sa mai satura privind coshurile. DELAVRANCEA S. 65. Argintarul... face shi vinde pe an cercei shi inele verigi shi toarte de urechi k de 300 de galbeni. I. IONESCU M. 713. Ia vezi cheala cum se poarta... Cu cercei numai deo toarta. TEODORESCU P. P. 337. Sint cercel cu toarta Dar om nu ma poarta Decit ma agatza La case in fatza (Lacatul). GOROVEI C. 193. ♦ Circumferintza inelului. [Inelul] fiind in toarta putzinel cam larg Jucindui in deget intro zi cazu. PANN P. V. I 30.

TOÁRTA tortzi f. Parte ieshita in afara shi incovoiata in forma de arc pentru a putea apuca cu mana anumite obiecte. ~a urciorului. ◊ A lua la ~ pe cineva a lua la bratz pe cineva. [G.D. tortzii; Pl. shi toarte] /<lat. torta

toarta f. 1. cercel: toarte de aur; 2. veriga de metal; 3. fig. cerc orbita: toarta pamantului POP.; tortzile cerului CR.; 4. maner recurbat: urcior cu doua tortzi. [Lat. TORTA ceva rotunjit]. ║ adv. la toarta 1. intim: prieteni la toarta; 2. mult invershunat: se certau la toarta.

toárta f. pl. (vest) e shi (est) tortzĭ (lat. tõrta fem. d. tortus sucit. V. tort 1). Vest. Cercel: de sfircurile urechilor iĭ atirnaŭ doŭa toarte sclipitoare (CL. 1910 5 315). Miner pin care potzĭ baga degetu saŭ mina: ceashca are o toarta felegeanu n’are chĭupu are doŭa. La toarta la catarama cu intensitate: prietenie dushmanie la toarta.

!toárta s. f. g.d. art. toártei; pl. toárte

toárta s. f. g.d. art. toártei/tórtzii; pl. toárte/tórtzi

toarta pl. tortzi

toarta te.

tortzi (v. toarta)

TOÁRTA s. v. bratzara cercel carceie gaura ureche.

TOÁRTA s. 1. coada maner. (Apuca cratitza de ~.) 2. manusha (reg.) baier. (~ a unui vas.) 3. ureche veriga. (~ cercelului.)

TOARTA s. 1. coada miner. (Apuca obiectul de ~.) 2. manusha (reg.) baier. (~ a unui vas.) 3. ureche veriga. (~ cercelului.)

toarta s. v. BRATZARA. CERCEL. CIRCEIE. GAURA. URECHE.

toarta toarte s. f. bratz.

a fi prieten la catarama / la toarta (cu cineva) expr. a fi prieten foarte bun (cu cineva).

a lua cratitza de toarta expr. (d. barbatzi) a lua o femeie de bratz