TOÁRTA toarte s. f. 1. Parte ieshita in afara la unele obiecte incovoiata in forma de arc care serveshte pentru apucat cu mana. ◊ (In basme shi in credintzele populare) Toarta (sau tortzile) cerului (sau pamantului) = toarta sau toarte care lear avea cerul (sau pamantul). ◊ Loc. adj. shi adv. (Fam.) La toarta = zdravan strashnic; extrem de strans. 2. Veriga sau belciug cu ajutorul carora se atarna un obiect. ♦ Urechea curbata a unui lacat (petrecuta prin belciuge). 3. Dispozitiv curbat cu care se prinde cercelul de ureche; cercel in forma de inel. [Pl. shi: tortzi] Lat. torta (< torquere).