tenace a [At: HELIADE O. II 65 / V: (ivr) tzanaci / Pl: ~aci ~ / E: fr tenace it tenace lat tenax acis] 1 (D. materiale solide) Care prezinta tenacitate (1) Si: dur rezistent. 2 (Ivr; d. substantze cleioase) Care se prinde greu. 3 (Ivr; fig) Greu de distrus de inlaturat. 4 (Inv; fig; d. boli) Care nu cedeaza ushor la tratamentul medical. 5 (D. persoane) Care este perseverent Si: staruitor. 6 (D. persoane) Care este ferm Si: darz. 7 (D. insushiri manifestari actziuni etc.) Care exprima tenacitate (3).

TENÁCE tenaci e adj. 1. Staruitor perseverent persistent dirz indirjit. Te rog foarte mult insinua tenacea Aurica... sa nu vii niciodata prin fatza. CALINESCU E. O. I 72. Radu Comsha se induiosha de aceasta durere tenace. C. PETRESCU I. II 81. ◊ (Adverbial) Sfredelul de otzel rontzaie tenace in stincile subpamintene. C. PETRESCU R. DR. 274. 2. (Despre corpurile solide mai ales despre metale) Care poate capata deformatzii permanente cind este supus unor fortze exterioare; care rezista la rupere care se desface cu greu. Fierul e tenace.

TENÁCE adj. 1. Darz staruitor perseverent. 2. (Despre un material) Rezistent la rupere; dur tare. [< fr. it. tenace cf. lat. tenax].

TENÁCE adj. 1. darz staruitor perseverent. 2. (despre materiale solide) care prezinta tenacitate (2); dur rezistent tare. (< fr. tenace lat. tenax)

TENÁCE ~ (~i) 1) (despre persoane) Care ishi respecta opiniile shi deciziile cu fermitate; perseverent; staruitor; insistent. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care denota darzenie puternica. Vointza tenace. 3) (despre corpuri dure) Care rezista la actziunea fortzelor externe; rezistent la rupere. /<fr. tenace it. tenace lat. tenax ~acis

tenace a. tare alipit anevoie de smuls: cleiu tenace; 2. fig. care tzine cu indaratnicie la ideile sale; 3. anevoie de starpit: prejudiciu tenace.

*tenáce adj. pl. f. tot ce (lat. tenax d. tenére a tzinea). Care se tzine tare: cleĭ tenace feru e tenace. Fig. Greŭ de stirpit: superstitziune tenace. Care nu se lasa care nu renuntza ushor: solicitator tenace. Care tzine minte bine: memorie tenace. Adv. Cu tenacitate.

tzanaci ~ace a vz tenace

tenáce adj. m. pl. tenáci; f. sg. shi pl. tenáce

tenáce adj. m. pl. tenáci; f. sg. shi pl. tenáce

tenace m. shi f. sg. naci m. pl. ce f. pl.

TENÁCE adj. 1. v. staruitor. 2. perseverent rabdator staruitor (livr.) pacient (rar) rabduriu (astazi rar) straduitor (pop.) pilos (inv.) nevoitor. (O fire ~.) 3. darz indarjit perseverent staruitor. (O munca ~.) 4. v. perseverent. 5. v. tare.

TENACE adj. 1. insistent perseverent persistent razbatator statornic staruitor (livr.) persuasiv (rar) strabatator. (Om ~ in actziunile incepute.) 2. perseverent rabdator staruitor (livr.) pacient (rar) rabduriu (astazi rar) straduitor (pop.) pilos (inv.) nevoitor. (O fire ~.) 3. dirz indirjit perseverent staruitor. (O munca ~.) 4. asiduu insistent perseverent silitor sirguincios sirguitor staruitor sustzinut zelos. (Eforturi ~.) 5. dur rezistent solid tare (pop.) tzeapan virtos. (Un material ~.)