stăruitor, ~oare [At: CANTEMIR, I. I. I, 91 / Pl: ~i, ~oare / E: stărui + -tor] 1-2 a, av Care continuă să existe (mai mult decât era de așteptat sau decât se estimase) în aceeași stare, sub același aspect etc. Si: dăinuitor, durabil (3), persistent, stătător (4). 3-4 a, av Permanent. 5-6 av, a (În mod) continuu și cu forță, cu tărie, cu intensitate V puternic, mare. 7 a (D. oameni) Care rămâne ferm și constant la o idee, pe o poziție etc. Si: insistent, perseverent, persistent, tenace, (înv) stăruitor (3) Cf stărui (4). 8 a (D. oameni) Care este statornic în ceva (în ciuda rezistențelor și obstacoleleor) Si: insistent, perseverent, persistent, tenace. 9 a (D. oameni; pex) Încăpățânat. 10 a (D. însușiri, manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care denotă fermitate și constanță în idei, statornicie în ceva Si: insistent, perseverent, tenace. 11-12 av, a (Într-un mod) care denotă insistență, perseverență în acțiune Si: insistent, perseverent, tenace. 13-14 a, av Cu mari (și repetate) eforturi într-o acțiune Si: insistent, perseverent, tenace. 15 a (D. stări, manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care denotă sau care necesită perseverență, eforturi mari (și repetate) Si: insistent, persistent, tenace, (îvr) stăruielnic. 16 a (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care presupune o cercetare temeinică, un studiu îndelungat și aprofundat V serios. 17 a (D. oameni) Care intervine pe lângă cineva, în mod repetat, cu o cerere, cu o rugăminte Si: insistent. 18 a (Rar; d. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Repetat. 19 smf (Rar) Mijlocitor.

STĂRUITÓR, -OÁRE, stăruitori, -oare, adj. 1. Care stăruie, care insistă; insistent. (Adverbial) Culai și-a ațintit stăruitor ochii asupra femeii. SADOVEANU, N. F. 118. Eu caut în natură pretutindeni Ideile, Adînc și răbdător Deci le pîndesc prelung, stăruitor. CAMIL PETRESCU, V. 9. 2. Perseverent, neclintit, ferm, tenace. Unde-aș mai găsi un al doilea amic atît de devotat ca tine și mai ales atît de stăruitor în dovezile de amiciție. C. PETRESCU, A. R. 29. Cînd cineva va avea stăruitoare silință și răbdare, poate săvîrși toate acele lucruri ce le socotește neputincioase. DRĂGHICI, R. 87. ♦ Persistent. (Poetic) O singură stea mai lucea, stăruitoare, departe peste acoperișuri. ANGHEL, PR. 7.

STĂRUITÓR¹ adv. Cu stăruință. /a stărui + suf. ~tor

STĂRUITÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) Care stăruie, perseverează (în atingerea unui scop); perseverent; tenace; insistent. [Sil. -ru-i-] /a stărui + suf. ~tor

stăruitor a. care stârnește.

stăruitór, -oáre adj. Care stăruĭe, insistent. Persistent: muncă stăruitoare.

stăruitór (-ru-i-) adj. m., pl. stăruitóri; f. sg. și pl. stăruitoáre

stăruitór adj. m. (sil. -ru-i-), pl. stăruitóri; f. sg. și pl. stăruitoáre

STĂRUITÓR adj., adv. 1. adj. insistent, perseverent, persistent, răzbătător, statornic, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om stăruitor în acțiunile începute.) 2. adj. v. tenace. 3. adj. v. perseverent. 4. adj. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sârguincios, sârguitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi stăruitoare.) 5. adv. v. insistent. 6. adj. v. încăpățânat. 7. adj. persistent. 8. adj., adv. v. serios.

STĂRUITOR adj., adv. 1. adj. insistent, perseverent, persistent, răzbătător, statornic, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~ în acțiunile începute.) 2. adj. perseverent, răbdător, tenace, (livr.) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~.) 3. adj. dîrz, îndîrjit, perseverent, tenace. (Muncă ~.) 4. adj. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sîrguincios, sîrguitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~.) 5. adv. insistent, (înv. și reg.) tare. (O roagă ~ să...) 6. adj. ambițios, încăpățînat, îndărătnic, îndîrjit, perseverent. (Se dovedește extrem de ~ în atingerea țelurilor sale.) 7. adj. persistent. (Dureri ~.) 8. adj., adv. serios, temeinic, (fig.) sănătos. (S-a apucat ~ de treabă.)

Stăruitor ≠ nestăruitor

LABOR OMNIA VINCIT IMPROBUS (lat.) munca stăruitoare învinge totul – Vergiliu, „Georgica”, 1, 145-146.