opțiuni
  • info

12 definiții pentru insistent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSISTÉNT, -Ă, insistenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Stăruitor, perseverent. – Din fr. insistant, it. insistente.

INSISTÉNT, -Ă, insistenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Stăruitor, perseverent. – Din fr. insistant, it. insistente.

insistent, ~ă a, av [At: TEODOREANU, M. II, 133 / Pl: ~nți, ~e / E: fr insistant, it insistente] 1-2 Perseverent.

INSISTÉNT, -Ă, insistenți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Stăruitor, perseverent. Cerere insistentă. ▭ Irena se îndreptă agitată, insistentă către Sinești, care răsfoia un album de pe pian. CAMIL PETRESCU, N. 122. ◊ (Adverbial) Elvira șopti, insistent... Nu dormeau. DUMITRIU, N. 143.

INSISTÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Stăruitor, perseverent. [Cf. fr. insistant, it. insistente].

INSISTÉNT, -Ă adj. (și adv.) stăruitor, perseverent. (< fr. insistant, it. insistente)

INSISTÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care insistă; neclintit în hotărâri, atitudini, acțiuni; stăruitor; perseverent; tenace. 2) (despre manifestările oamenilor) Care vădește statornicie și fermitate; stăruitor; perseverent; tenace. /<fr. insistant, lat. insistente

*insistént, -ă adj. (lat. insístens, -éntis). Care insistă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

insistént adj. m., pl. insisténți; f. insisténtă, pl. insisténte

insistént adj. m., pl. insisténți; f. sg. insisténtă, pl. insisténte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INSISTÉNT adj., adv. 1. adj. v. stăruitor. 2. adv. v. stăruitor. 3. adj. v. perseverent.

INSISTENT adj., adv. 1. adj. perseverent, persistent, răzbătător, statornic, stăruitor, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~.) 2. adv. stăruitor, (înv. și reg.) tare. (O roagă ~ să...) 3. adj. asiduu, perseverent, silitor, sîrguincios, sîrguitor, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A URMĂRI INSISTENT a lua la ochi, a se lipi ca asfaltul de flegmă / ca mucii de chiuvetă, a se ține grapă / scai (de cineva), a umbla cu limba scoasă (după ceva / cineva), a vâna.

Intrare: insistent
insistent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insistent
  • insistentul
  • insistentu‑
  • insistentă
  • insistenta
plural
  • insistenți
  • insistenții
  • insistente
  • insistentele
genitiv-dativ singular
  • insistent
  • insistentului
  • insistente
  • insistentei
plural
  • insistenți
  • insistenților
  • insistente
  • insistentelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

insistent, insistentăadjectiv

  • 1. adesea adverbial Perseverent, stăruitor, tenace. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: perseverent stăruitor tenace
    • format_quote Cerere insistentă. DLRLC
    • format_quote Irena se îndreptă agitată, insistentă către Sinești, care răsfoia un album de pe pian. CAMIL PETRESCU, N. 122. DLRLC
    • format_quote Elvira șopti, insistent... Nu dormeau. DUMITRIU, N. 143. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.