TENÁCE tenaci e adj. 1. Staruitor perseverent persistent dirz indirjit. Te rog foarte mult insinua tenacea Aurica... sa nu vii niciodata prin fatza. CALINESCU E. O. I 72. Radu Comsha se induiosha de aceasta durere tenace. C. PETRESCU I. II 81. ◊ (Adverbial) Sfredelul de otzel rontzaie tenace in stincile subpamintene. C. PETRESCU R. DR. 274. 2. (Despre corpurile solide mai ales despre metale) Care poate capata deformatzii permanente cind este supus unor fortze exterioare; care rezista la rupere care se desface cu greu. Fierul e tenace.