TATÁR A tatari e s. m. shi f. adj. 1. S. m. shi f. Persoana care face parte din populatzia Republicii Tatarstan sau din grupurile etnice (inrudite k limba cu aceasta populatzie) stabilite in cursul istoriei in diferite regiuni ale Rusiei Ucrainei etc. ♦ Persoana care facea parte din triburile de origine mongola din statul shi mai tarziu din hanatele formate in urma cuceririlor lui Genghishan shi ale urmashilor sai invadand in sec. XIII centrul shi sudestul Europei shi intemeind statul Hoarda de Aur (de unde au facut dese incursiuni in tzarile vecine). ◊ Expr. Doar nu vin (sau dau) tatarii se spune cand cineva se grabeshte foarte tare. 2. Adj. Care apartzine tatarilor (1) privitor la tatari; tataresc. ♦ (Substantivat f.) Limba vorbita de tatari. Din tc. tatar.

tatar ~a [At: (cca 16501670) GCR I 235/6 / V: (inv) tart~ / Pl: ~i ~e / E: tc tt tatar fr tartare ger Tartar] 1 sm (Inv) Persoana care facea parte din triburile mongole care in sec. XIII sau intins din Asia pana in Europa Centrala constituind statul Hoarda de Aur. 23 smf Persoana care face parte din populatzia de baza a Republicii Tatare sau care este originara de acolo Si: (ivr) tatarin (12). 4 smp Populatzia de baza din Republica Tatara. 5 sm (Pfm; ie) Doar nu vin (sau dau) ~i Se spune cand cineva se grabeshte sau fuge fara un motiv serios. 6 sm (Pfm; ie) Parcal alunga ~i din urma) Se spune despre cineva care se grabeshte foarte tare. 7 sm (Pfm; ie) Lumea (sau tzara) piere (moare) de ~i shi el bea cu lautari Se spune despre cineva care nu se sinchiseshte de nimic. 8 sm (Pfm; iae) Se spune despre cineva care nu vrea sa shtie de pasurile altora. 9 sm (Pfm; pex) Om crud nemilos. 10 sm (Inv) Curier poshtal (calare) Si: sol shtafeta. 11 sm (Mtp) Monstru. 12 sm (Reg; art.) Vant care bate dinspre rasarit. 13 sm (Orn; reg; shic ~desihla) Cocoshdemunte (Tetrao urogallus). 14 sm (Reg; shic ~dematuri) Planta erbacee din familia gramineelor intrebuintzata la confectzionarea maturilor Si: (reg) matura (Sorghum vulgare). 15 sm (Bot; reg; shi iae) Matura (Sorghum technicum). 16 sm (Bot; reg; shi iae) Gaolean (Sorghum saccharatum). 17 a Care apartzine tatarilor (4) Si: tataresc (1). 18 a Privitor la tatari (4) Si: tataresc (2). 19 a Caracteristic tatarilor (4) Si: tataresc (3). 20 a Care este originar din Republica Tatara Si: tataresc (4). 22 sf a (SHis limba ~a) (Limba) vorbita de tatari (4).

TATÁR A tatari e s. m. shi f. adj. 1. S. m. shi f. Persoana care face parte din populatzia de baza a Republicii Tatare sau din grupurile etnice (inrudite k limba cu aceasta populatzie) stabilite in cursul istoriei in diferite regiuni din Asia shi Europa. ♦ Persoana care facea parte din triburile de origine mongola care in sec. XIII sau intins din Asia pana in Europa rasariteana shi centrala constituind statul Hoardei de Aur (de unde au facut dese incursiuni in tzarile vecine). ◊ Expr. Doar nu vin (sau dau) tatarii se spune cand cineva se grabeshte sau fuge fara un motiv serios. Parcal alunga tatarii (din urma) se spune despre cineva care se grabeshte foarte tare. 2. Adj. Care apartzine tatarilor (1) privitor la tatari; tataresc. ♦ (Substantivat f.) Limba tatara. Din tc. tatar.

TATÁR² A tatari e s. m. shi f. 1. Persoana care face parte din populatzia de baza a R.S.S.A. Tatare sau din grupurile etnice (inrudite k limba cu aceasta populatzie) stabilite in cursul istoriei in diferite regiuni din U.R.S.S. shi din tzarile limitrofe. 2. Persoana care facea parte dintrunul din triburile turceshti care in secolul al XIIIlea au format statul Hoardei de Aur (de unde au facut dese incursiuni in tzarile vecine). Cei pe drum atita gura? Nui nimic. Copii shtrengari. Ei auzi! Vedeiash mari Parca treceadunatura De tatari. COSHBUC P. I 227. Tatarii k zavozii pe dinsul dau naval! ALECSANDRI P. A. 169. ◊ Expr. (Doar) nu vin (sau dau) tatarii se spune cind cineva se grabeshte sau fuge fara un motiv serios. (Cu pronuntzare regionala) Ma duc so bucur pe cucoana soacra... sai duc veste buna. Ho tzara! nu dau tatarii. ALECSANDRI T. 808. Parcal alunga tatarii (din urma) se spune despre cineva care se grabeshte foarte tare. Cuconashu era grabit parcal alungau tatarii din urma. ALECSANDRI T. 50.

TATÁR¹ ~a (~i ~e) m. shi f. 1) Persoana care face parte din populatzia de baza a Tatariei sau este originara din Tataria. 2) ist. Persoana care facea parte din unul din triburile ce au format statul feudal Hoarda de Aur (sec. XIIXV) shi hanatele de mai tarziu. /<tat. turc. tatar

tatar m. 1. om din neamul Tatarilor pe cari poporul i considera k canibali (v. Calmuci) shi traditziunea i invecineaza cu Capcaunii monshtri antropofagi cu cap de caine: doar nu dau Tatarii! (parcal alunga Tatarii!) locutziune proverbiala care exprima o frica napraznica o panica neashteptata (din cauza navalirilor dese shi funeste ale acestui neam) se zice shi despre cineva care se grabeshte shi lucreaza cu zor); 2. uriash puternic din vremile trecute (v. jidov); 3. drac (v. HanTatar); 4. exclamatziune de uimire: ce tatarii! te sileshte sa dai asha pe foc? POP.; 5. barbar om cumplit: doar om sunt shi eu nus tatar AL.; 6. cocosh de munte (adica salbatic); 7. od. curier poshtal insarcinat cu corespondentza intre Poarta shi TZarile romane (Tatarii servind de obiceiu k calarashi). [Turc. TATAR tatar curier shtafeta; v. lipcan].

Tatár k shi (rar) oáĭk s. (vsl. Tatarinŭ rka). Om din Tataria saŭ din neamu care locuĭeshte pe acolo. (Tatariĭ is neam cu Turciĭ shi locuĭesc pin estu mariĭ Caspice shi nordu mariĭ Negre pina in Dobrogea. Neincetatele lor navalirĭ in tzarile romaneshtĭ aŭ lasat amintirĭ neshterse in popor. Ceĭ din Crimeĭa shi Bugeac se numesc Nogaĭ. V. nagaĭk). Lipcan curier poshtal calare care purta corespondentza cu Poarta. Fig. Om zdravan impetuos shi salbatic (V. calmuc shi zaporojan). S. m. ĭar k marfa n. Meĭ tataresc (Ban.). Interj. Ce Tatariĭ?! cum Tatariĭ?! ce (cum) dracu (naĭba cĭorile)? Un foc cit un Tatar (est) un foc mare in soba. TZara pĭere de Tatarĭ shi el bea cu lautarĭ se zice despre un om nepasator in mijlocu alarmeĭ altora (tot asha: TZara pĭere shi baba se peaptana). Nu daŭ (navala) Tatariĭ (saŭ Turciĭ) nu e nicĭ o graba: staĭ k nu daŭ Tatariĭ! In est Ta. V. hantatar.

Tatari m. pl. 1. nume apelativ al triburilor nomade ale Aziei la E. de Europa: Avarii Bulgari Mongolii Turci; 2. (Nogai) in special neam turcesc ashezat in Crimeia shi in Basarabia meridionala de unde faceau incursiuni in Moldova shi in TZara Romaneasca; 3. azi numele Tatarilor din Dobrogea.

TataruMare m. pisc al Carpatzilor in jud. Prahova.

!tatar adj. m. s. m. pl. tatari; adj. f. tatara pl. tatare

tatár adj. m. s. m. pl. tatári; adj. f. s. f. tatára pl. tatáre

tatár s. m. adj. m. pl. tatári; f. sg. tatára g.d. art. tatárei pl. tatáre

TATÁR s. v. cocoshdemunte cocosh salbatic colos curier gigant matura mesager shtafeta titan uriash.

tatar s. v. COCOSHDEMUNTE. COCOSHSALBATIC. COLOS. CURIER. GIGANT. MATURA. MESAGER. SHTAFETA. TITAN. URIASH.

FRAGATATÁRULUI s. v. spanaculciobanilor.

tatár (ri) s. m. 1. Persoana care facea parte din triburile mongole; tatarin. 2. Matura (Sorghum vulgare). 3. Cocoshdemunte (Tetrao urogallus). Megl. tatar. Tc. tat. tatar (SHeineanu II 351; Lokotsch 2045) cf. sl. tatarinŭ mag. tatar. Ultimul sens (Candrea) pare a fi o interpretare artificiala a numelui shtiintzific Tetrao. Der. tatarca s. f. (tataroaica: matura; hrishca Polygonum fagopyrum; tichie turceasca; varietate de tigva Coccinia indica) din sl. tatarka cf. mag. tatarka (Gáldi Dict. 162); tatarcutza (var. tartacutza) s. f. (tichie turceasca tigva); tataroaica s. f. (femeie tatara); tataresc adj. (de tatari); tatareshte adv. (in limba tatara; k tatarii); tatarie s. f. (desime asprime); tatarime s. f. (multzime de tatari); tatarnica s. f. (varietate de spin Echinops).

tatar tatari s. m. persoana foarte incapatzanata.