TATÁR A tatari e s. m. shi f. adj. 1. S. m. shi f. Persoana care face parte din populatzia de baza a Republicii Tatare sau din grupurile etnice (inrudite k limba cu aceasta populatzie) stabilite in cursul istoriei in diferite regiuni din Asia shi Europa. ♦ Persoana care facea parte din triburile de origine mongola care in sec. XIII sau intins din Asia pana in Europa rasariteana shi centrala constituind statul Hoardei de Aur (de unde au facut dese incursiuni in tzarile vecine). ◊ Expr. Doar nu vin (sau dau) tatarii se spune cand cineva se grabeshte sau fuge fara un motiv serios. Parcal alunga tatarii (din urma) se spune despre cineva care se grabeshte foarte tare. 2. Adj. Care apartzine tatarilor (1) privitor la tatari; tataresc. ♦ (Substantivat f.) Limba tatara. Din tc. tatar.