Definitzia cu ID-ul 512593:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tatár (ri) s. m. 1. Persoana care facea parte din triburile mongole; tatarin. 2. Matura (Sorghum vulgare). 3. Cocoshdemunte (Tetrao urogallus). Megl. tatar. Tc. tat. tatar (SHeineanu II 351; Lokotsch 2045) cf. sl. tatarinŭ mag. tatar. Ultimul sens (Candrea) pare a fi o interpretare artificiala a numelui shtiintzific Tetrao. Der. tatarca s. f. (tataroaica: matura; hrishca Polygonum fagopyrum; tichie turceasca; varietate de tigva Coccinia indica) din sl. tatarka cf. mag. tatarka (Gáldi Dict. 162); tatarcutza (var. tartacutza) s. f. (tichie turceasca tigva); tataroaica s. f. (femeie tatara); tataresc adj. (de tatari); tatareshte adv. (in limba tatara; k tatarii); tatarie s. f. (desime asprime); tatarime s. f. (multzime de tatari); tatarnica s. f. (varietate de spin Echinops).