TATÁR² A tatari e s. m. shi f. 1. Persoana care face parte din populatzia de baza a R.S.S.A. Tatare sau din grupurile etnice (inrudite k limba cu aceasta populatzie) stabilite in cursul istoriei in diferite regiuni din U.R.S.S. shi din tzarile limitrofe. 2. Persoana care facea parte dintrunul din triburile turceshti care in secolul al XIIIlea au format statul Hoardei de Aur (de unde au facut dese incursiuni in tzarile vecine). Cei pe drum atita gura? Nui nimic. Copii shtrengari. Ei auzi! Vedeiash mari Parca treceadunatura De tatari. COSHBUC P. I 227. Tatarii k zavozii pe dinsul dau naval! ALECSANDRI P. A. 169. ◊ Expr. (Doar) nu vin (sau dau) tatarii se spune cind cineva se grabeshte sau fuge fara un motiv serios. (Cu pronuntzare regionala) Ma duc so bucur pe cucoana soacra... sai duc veste buna. Ho tzara! nu dau tatarii. ALECSANDRI T. 808. Parcal alunga tatarii (din urma) se spune despre cineva care se grabeshte foarte tare. Cuconashu era grabit parcal alungau tatarii din urma. ALECSANDRI T. 50.