tatar m. 1. om din neamul Tatarilor pe cari poporul i considera k canibali (v. Calmuci) shi traditziunea i invecineaza cu Capcaunii monshtri antropofagi cu cap de caine: doar nu dau Tatarii! (parcal alunga Tatarii!) locutziune proverbiala care exprima o frica napraznica o panica neashteptata (din cauza navalirilor dese shi funeste ale acestui neam) se zice shi despre cineva care se grabeshte shi lucreaza cu zor); 2. uriash puternic din vremile trecute (v. jidov); 3. drac (v. HanTatar); 4. exclamatziune de uimire: ce tatarii! te sileshte sa dai asha pe foc? POP.; 5. barbar om cumplit: doar om sunt shi eu nus tatar AL.; 6. cocosh de munte (adica salbatic); 7. od. curier poshtal insarcinat cu corespondentza intre Poarta shi TZarile romane (Tatarii servind de obiceiu k calarashi). [Turc. TATAR tatar curier shtafeta; v. lipcan].