tari [At: PSALT. 219 / V: (reg) taria (P: ~ria) ~ria (P: ~ria; Pzi: tariu) (inv) tiri / Pzi: ~rasc / E: vsl трѣти тьрѫ] 1 vt (Inv) A nimici. 2 vt (C. i. un obiect) A mishca (cu greu) dintrun loc in altul tragandul pe jos dupa sine Si: (irg) a tagartza (pop) a tarai¹ (1). 3 vt (C. i. un om un animal) A trage silindul sa mearga dupa sine Si: (pop) a tarai¹ (2) (reg) a tramatza (4). 4 vt (Pop; ie) Ashi ~ viatza (zilele etc.) A trai lipsit de demnitate. 5 vt (Pop; iae; shie a ~ barca pe uscat) A trai greu. 6 vt (Pfm; ie) A ~ (pe cineva) in noroi A dezonora pe cineva. 7 vt (Pfm; iae) A indemna (pe cineva) la o fapta josnica. 8 vt (Reg; ie) A ~ piciorul A shchiopata. 9 vt (Mun; ie) A tarat piciorul A face o fapta care o vor face shi altzii. 10 vt A tarshai (1) incaltzamintea Si: (pop) a tarai¹ (3). 11 vt A lua cu sine Si: (pop) a tarai¹ (4). 12 vt A determina sa mearga (cu sine) Si: (pop) a tarai¹ (5). 13 vt A indemna pe cineva spre ceva (reprobabil) Si: (pop) a tarai¹ (6). 14 vr A inainta atingand pamantul cu genunchii cu coatele cu burta Si: (pop) a tarai¹ (7) (reg) a se tarshai (2) (ivp) a se trage (68). 15 vr (D. anumite animale) A inainta prin mishcari specifice cu trupul lipit de pamant Si: (pop) a tarai¹ (8) (inv) a se trage (66). 16 vr (Inv; pex; d. anumite animale) A se mishca. 17 vr (Inv; fig) A se injosi. 18 vr (D. plante) A creshte cu tulpina intinsa pe pamant Si: (pop) a tarai¹ (9). 19 vr (Fig) Ashi schimba locul inutil (stricanduse murdarinduse) Si: (pop) a tarai¹ (10). 20 vr A merge incet cu greu (abia mishcandushi picioarele) Si: (pop) a tarai¹ (11) (pop) a se trage (69). 21 vt (Cu subiectul „picioarele”) A purta cu greu Si: (pop) a tarai¹ (12). 22 vr (Fig; d. lichide) A curge incet Si: (pop) a tarai¹ (13). 23 vr (Ivp; d. obiecte care atarna) A atinge pamantul cu capatul de jos frecanduse de el Si: (pop) a tarai¹ (14) (pop) a se trage (70). 24 vt (Reg; c. i. iarba) A calca.

A TARÍ ~asc tranz. 1) (obiecte sau fiintze) A face sa se mishte ducand cu greu (dupa sine); a trage. ◊ ~ (sau a trage) barca pe uscat a trai foarte greu. ~ pe cineva in noroi a face sa comita fapte reprobabile; a compromite. 2) A face sa se tarasca. /<sl. trĕti

A SE TARI ma ~asc intranz. 1) (despre persoane sau despre animale) A se mishca greu cu trupul lipit de pamant. ◊ ~ in fatza cuiva a manifesta servilism fatza se cineva. 2) (despre oameni) A merge incet cu greu abia ducandushi picioarele; a se tabarci. 3) (despre obiecte care atarna) A se freca de pamant (in timpul mishcarii). /<sl. trĕti

tari v. 1. a trage pe pamant pe jos: a tari in robie; 2. a trage a mishca cu anevoie: ashi tari picioarele; fig. ashi tari zilele a duce o existentza penibila; 3. a pashi cu greu: abia se tarashte; 4. a se trage pe pantece k sherpii; 5. fig. a se injosi peste masura inaintea celor mari. [Slav. TRĬETI a freca a calca].

TIRÍ tirasc vb. IV. 1. Tranz. A mishca un lucru cu greu dintrun loc intraltul tragindul pe jos dupa sine; a trage un om un animal silindul sa mearga dupa sine. Boii noshtri erau maruntzi batrini. Abia tirau plugul. STANCU D. 229. Disdedimineatza o vezi pe drum tirindushi calul de capastru. AGIRBICEANU S. P. 68. Bistritza... curgind mi se parea in fantasmagoria dintre vis shi aievea k ma tirashte cu mal cu tot pe cursul ei la vale. HOGASH M. N. 62. Hainai maturind pamintul SHio tirashte abiaabia. COSHBUC P. I 224. ◊ Fig. Cu fruntea razimatan cer... Tirasc in urma mea trecutul. BENIUC V. 54. Cele doua partide tirau dupa ele pacate grele. C. PETRESCU C. V. 102. Mam deprins a tiri dupa mine o viatza ticaloasa. CREANGA P. 234. ◊ Expr. A tiri barca pe uscat = a o duce greu; a trage mitza de coada. A tiri pe cineva in noroi = a) a terfeli onoarea cuiva; b) a indemna pe cineva la o fapta josnica al antrena pe un drum greshit. ♦ A lua a purta a duce cu sine. Ma tirashte seara de seara prin toate localurile. CAMIL PETRESCU T. II 102. ♦ A indemna a impinge (spre ceva) a antrena. Dushmancele mau urit Tot la rele mau tirit. TEODORESCU P. P. 317. 2. Refl. A merge a inainta atingind pamintul cu genunchii cu coatele; (despre anumite animale) a inainta prin mishcari specifice ale trupului lipit de pamint. Chemata adesea peste noapte de bolnav se tira pe brinci pina la patul lui k sal ajute. CALINESCU E. 40. Mam tirit pe brinci pe fundul shantzului. GALACTION O. I 108. Sa trintit la pamint shi sa tirit dea bushelea in lanul de peste drum. POPA V. 177. Se tirasc rimele pe pamint. SHEZ. IV 120. ◊ Fig. Un nor galben de praf se tira... k o uriasha vita ascultatoare cu trupul de fum auriu. DUMITRIU N. 223. Trei catarge se deosebesc bine; k trei sulitzi inaltzate parca anume sa sparga norii ce se tirasc asha de jos. BART S. M. 18. Neguri desencep sa cada Se tirasc in jos pe plai. TOPIRCEANU B. 24. ♦ A merge incet a inainta cu greu abia mishcindushi picioarele. Cind se apropie de casa abia se mai tira. DUMITRIU N. 152. Florea sa tirit cu sacul lui cu linguri la minastire. PAS Z. I 162. Printro sfortzare de vointza se tiri pina la fereastra. BART E. 249. Unchiul il cheama in odaie; nepotul asculta dabia tirinduse pe picioare. CARAGIALE P. 48. ◊ Fig. Cred k shi judecata are sami gaseasca dreptate deshi nu mam tirit prin judecatzi de cind sint. CREANGA A. 145. 3. Refl. (Despre obiecte care atirna) A atinge pamintul cu capatul de jos a se freca de pamint.

tirésc v. tr. (vsl. tirati a freca trĭeti a freca a treĭera; lat. térere. E ruda cu tirlie shi tirniĭ. V. tirasc zatarasc shi treĭer). Vechĭ. Zdrobesc sfarim. SHi tirasc shi intirasc a í.

tirắsc a í (vest) shi tíriĭ a í (est) v. tr. (var. din tiresc. Cp. cu vir). Vechĭ (tirasc). Tiresc. Azĭ. Trag pe jos pe pamint: guzganu abea tira o bucata de carne. Mishc cu greŭ: abea putea sashĭ tirasca picĭoarele de osteneala. Duc fara energie fara demnitate: atzĭ tiri zilele o vĭatza pacatoasa. Duc cu mine fac sa ma urmeze: a tiri cu tine o ceata de slugĭ. Fig. A tiri pe cineva in noroĭ al compromite aĭ minji numele. V. refl. Merg atingindumĭ trupu de pamint: sherpiĭ se tirasc copiiĭ se tirasc deprinzinduse sa umble. Merg (inaintez) cu greŭ: ranitu se tiri pina acasa vaporu avariat se tiri pina la mal. Fig. Ma injosesc peste masura in fatza celor marĭ: nu te tiri! V. remorchez.

tarí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. tarắsc imperf. 3 sg. tará perf. s. 3 sg. tarí 3 pl. tarara; conj. prez. 3 sa tarásca; ger. tarand; part. tarat

tarí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. tarasc imperf. 3 sg. tará; conj. prez. 3 sg. shi pl. tarásca

tiri (ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. tirasc imperf. tira conj. tirasca)

tarasc rashti 2 rashte 3 rasca 3 conj. ram 1 imp. rai 1 aor.

TARI vb. 1. a tarai a tarshai a trage (reg.) a tagartza. (A ~ ceva dupa sine.) 2. (rar) a se tarshai (Mold.) a se tabarci. (Se ~ pana la transhee.) 3. (pop.) a mana. (Oltul il ~ la vale.) 4. a antrena a impinge. (Il ~ in actziuni nesabuite.)

TARI vb. v. distruge nimici potopi prapadi sfarama zdrobi zvanta.

tiri vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRAPADI. SFARIMA. ZDROBI. ZVINTA.

TIRI vb. 1. a tirii a tirshii a trage (reg.) a tagirtza. (A ~ ceva dupa sine.) 2. (rar) a se tirshii (Mold.) a se tabirci. (Se ~ pina la transhee.) 3. (pop.) a mina. (Oltul il ~ la vale.) 4. a antrena a impinge. (Il ~ in actziuni nesabuite.)

tiri (tirắsc tirit) vb. 1. A tirii pe pamint a trage dupa sine. 2. A inshfaca a inhatza. Var. tirii tiri intiri. Sl. trĕti trą „a freca” (Cihac II 411; Tiktin) cf. sb. trti ceh. triti. Pentru semantism trebuie sa se porneasca de la ideea de „a freca pamintul”; pentru fonetism cf. piri. Der. tiriiebriu s. m. (zdrentzaros golan); tirish (Mold. tiriish) adv. (pe jos); tirish s. n. (bushtean sau sarcina de lemne transportata prin tirire); tiri(i)toradj. (care se tirashte); tiritoare s. f. (reptila unealta de pescuit pentru a se scufunda); tiritura s. f. (tirire actziunea de a tiri; femeie stricata); tirlan s. m. (bushtean lemn) cuvint rar apare la SanduAldea; tirlie s. f. (derdelush) ultimele cuvinte cu l expresiv sint proprii Munt.

UT FATA TRAHUNT (lat.) cum leo tari soarta A te lasa in voia soartei a lasa ceva la voia intamplarii.

ashi tari gazometrul expr. (iron. d. femei) a avea picioare scurte.