TARÍ tarasc vb. IV. 1. Tranz. A mishca un lucru (greu) dintrun loc in altul tragandul pe jos; a trage dupa sine cu sila un om un animal. ◊ Expr. A tari barca pe uscat = a trai greu. ♦ A lua a purta a duce cu sine. ♦ Fig. A indemna a impinge spre ceva (reprobabil); a antrena. 2. Refl. A merge a inainta cu greu atingand pamantul cu genunchii cu coatele cu burta; (despre animale) a inainta prin mishcari specifice cu trupul lipit de pamant. ♦ A merge incet a inainta cu greu abia mishcandushi picioarele. 3. Refl. (Despre obiecte care atarna) A atinge pamantul cu partea de jos a se freca de pamant. Din sl. trĕti.