tiri (tirắsc tirit) vb. 1. A tirii pe pamint a trage dupa sine. 2. A inshfaca a inhatza. Var. tirii tiri intiri. Sl. trĕti trą „a freca” (Cihac II 411; Tiktin) cf. sb. trti ceh. triti. Pentru semantism trebuie sa se porneasca de la ideea de „a freca pamintul”; pentru fonetism cf. piri. Der. tiriiebriu s. m. (zdrentzaros golan); tirish (Mold. tiriish) adv. (pe jos); tirish s. n. (bushtean sau sarcina de lemne transportata prin tirire); tiri(i)toradj. (care se tirashte); tiritoare s. f. (reptila unealta de pescuit pentru a se scufunda); tiritura s. f. (tirire actziunea de a tiri; femeie stricata); tirlan s. m. (bushtean lemn) cuvint rar apare la SanduAldea; tirlie s. f. (derdelush) ultimele cuvinte cu l expresiv sint proprii Munt.