tanguitor ~oare a [At: COSHBUC P. I 194 / P: ~gu~i~ / Pl: ~i ~oare / E: tangui + tor] 1 (D. persoane) Care se tanguie (1) Si: tanguios (1). 2 (Rar; d. fatza) Care exprima tristetze jale suferintza Si: (rar) tanguios (2). 3 (Fig; d. sunete glasuri) Care este plin de durere Si: jalnic plangator tanguios (3) trist (3) (fri) plentiv. 4 (Rar) Care provoaca tristetze Si: (rar) tanguios (4).

TANGUITÓR¹ adv. 1) In mod jalnic. 2) Cu tanguieli. /a tangui + suf. ~tor

TANGUITÓR² ~oáre (~óri ~oáre) 1) rar (despre persoane) Care se tanguieshte mereu; care are obishnuintza de a se tangui. 2) (despre sunete voci melodii) Care este de jale; jalnic; plangator. /a tangui + suf. ~tor

tanguitor a. 1. care se tanguieshte; 2. trist: cantari tanguitoare EM.

TINGUITÓR OÁRE tinguitori oare adj. (Mai ales despre sunete glasuri melodii) Care se tinguieshte care este plin de durere; jalnic plingator tinguios. Lamurea shi tilmacea vestea cea proaspata cun glas tinguitor shi ragushit. SADOVEANU O. VII 79. Il iscodi deodata cu glasul lui tinguitor. REBREANU R. I 138. Clopotelen limba lor Plingeau cu glas tinguitor. COSHBUC P. I 153. Cintari tinguitoare prin zidurile reci Cershivor pentru mine repaosul de veci. EMINESCU O. I 127. ◊ (Adverbial) Se dadu indarat shi exclama tinguitor: Nu rid nea Vasile zau daca rid de dumneata. DUMITRIU N. 231.

tinguitór oáre adj. Tinguĭos: glas tinguitor.

tanguitór (gui) adj. m. pl. tanguitóri; f. sg. shi pl. tanguitoáre

tanguitór adj. m. pl. tanguitóri; f. sg. shi pl. tanguitoáre

TANGUITÓR adj. 1. v. sfashietor. 2. jalnic plangaretz plangator scancit trist (rar) scancitor. (Cu glas ~.) 3. tanguios trist. (O doina ~oare.)

TINGUITOR adj. 1. jalnic sfishietor tinguios (pop.) jelitor jeluitor (inv.) lacramos. (Plinsete ~.) 2. jalnic plingaretz plingator scincit trist (rar) scincitor. (Cu glas ~.) 3. tinguios trist. (O doina ~.)