tanguitor ~oare a [At: COSHBUC P. I 194 / P: ~gu~i~ / Pl: ~i ~oare / E: tangui + tor] 1 (D. persoane) Care se tanguie (1) Si: tanguios (1). 2 (Rar; d. fatza) Care exprima tristetze jale suferintza Si: (rar) tanguios (2). 3 (Fig; d. sunete glasuri) Care este plin de durere Si: jalnic plangator tanguios (3) trist (3) (fri) plentiv. 4 (Rar) Care provoaca tristetze Si: (rar) tanguios (4).