TAMAIÁ tamaiez vb. I. 1. Tranz. shi intranz. (Bis.) A raspandi fum de tamaie a afuma cu tamaie. 2. Tranz. Fig. A copleshi cu laude excesive a lingushi. 3. Refl. (Fam.) A se imbata a se chercheli. Din tamaie.

tamaia [At: VARLAAM C. 426 / V: (inv) ~mana tamaia timia (reg) at~ ~mia ~muia / Pzi: ~iez (reg) ~mai / E: tamaie] 12 vti (In practicile religioase) A raspandi fum de tamaie (1) din vase speciale (catzuie cadelnitza etc.) Si: a cadelnitza. 3 vi (Reg; fig) A umbla de colo pana colo fara nici un rost. 4 vr (Pfm; fig) A se imbata. 5 vt (Inv; fig) A lingushi pe cineva Si: a maguli. 6 vt (Reg; gmtz) A lovi pe cineva. 78 vti (Inv) A se inchina (unei divinitatzi). 910 vti (Inv) A aduce jertfa. 11 vr (In cultul vechi mozaic) A arde pe jertfelnic.

TAMAIÁ tamaiez vb. I. 1. Tranz. shi intranz. (Bis.) A raspandi fum de tamaie a afuma cu tamaie. 2. Tranz. Fig. A copleshi cu laude excesive a lingushi. 3. Refl. (Rar) A se imbata a se chercheli. Din tamaie.

A TAMAIÁ ~iéz tranz. 1) A afuma cu tamaie. 2) fig. (persoane) A lauda in mod exagerat (pentru ai cashtiga bunavointza); a maguli; a lingushi; a flata. /Din tamaie

A SE TAMAIÁ ma ~iéz intranz. pop. A se imbata usor; a se ametzi; a se chercheli; a se aghesmui; a se afuma. /Din tamaie

tamaià v. 1. a afuma cu tamaie; 2. fig. a lingushi a onora peste masura; 3. fam. a se imbata.

TAMIIÁ tamiiez shi (rar) tamíi vb. I. 1. Tranz. (In practicile religioase) A afuma cu tamiie a raspindi fum de tamiie din vase speciale. Focul care femeile din sat il aprinsesera sub troitza k sa faca taciuni shi sa ia fiecare sashi tamiieze mortzii. GALACTION O. I 268. SHi au venit babele shi au cercat cu cite de toate: descintatau vrajitau... tamiiatuiau dar toate nu au folosit nimic. RETEGANUL P. IV 49. Citeshi noua feciori murea Pe opt... Baba cangrijea Apa de cara SHi i tamiia. PASCULESCU L. P. 167. ◊ Fig. Poate k strofele ce am sa transcriu nu vor fi tocmai la locul lor aci in fumul de praf de pushca cu care eu tamiiez deocamdata cartea ta. ODOBESCU S. III 122. ◊ Intranz. [Preotul] incepe a tamiia. SEVASTOS N. 252. 2. Tranz. Fig. A lauda exagerat pe cineva pentru ai cishtiga bunavointza; a lingushi. In fiecare din discursuri... il tamiia. BOGZA A. I. 59. Se facu unealta strainilor cu care se incuscrea shi care i tamiia k sa le intre in favor. NEGRUZZI S. I 278. Au doar tzie se cuvine anmultzi magulitorii Ce alearga cu catzuia Tamiind stapinitorii. CONACHI P. 258. 3. Refl. Fig. (Rar) A se imbata a se chercheli. Ei la circiuma alearga Cu oala de dimineatza Se tamiien toata viatza. PANN P. V. I 110.

TAMIIA vb. (Mold.) A se inchina (unei divinitatzi) a adora; a aduce jertfa. Nu te inchini dumnedzailor noshtri shi sai tamiiedzi k shi noi ? VARLAAM. Sa nu lase sa sanchine oamenii lui viu D[u]mn[e]zau ce idolilor shi dracilor sa tamiieze. DOSOFTEI VS. Etimologie: tamiie + suf. a.

tamíĭ a á V. tamiĭez.

tamiĭéz shi íĭ a ĭá v. intr. shi tr. (d. tamiĭe). Afum cu tamiĭe: a tamiĭa pin biserica biserica. V. tr. Fig. Lingushesc onorez peste masura: aĭ tamiĭa pe ceĭ marĭ. V. refl. Iron. Ma ametzesc ma imbat.

tamaiá (a ~) vb. ind. prez. 3 tamaiáza; conj. prez. 3 sa tamaiéze; ger. tamaínd; part. tamaiát

tamaiá vb. ind. prez. 1 sg. tamaiéz 3 sg. shi pl. tamaiáza; conj. prez. 3 sg. shi pl. tamaiéze; ger. tamaínd; part. tamaiát

tamiia (ind. prez. 1 sg. tamiiez 3 sg. shi pl. tamiiaza)

tamaiez aiaza 3 aieze 3 conj. aiam 1 imp. aind ger. aiere inf. s.

TAMAIÁ vb. v. cadelnitza.

TAMAIÁ vb. v. ametzi chercheli flata imbata lingushi maguli turmenta.

TAMIIA vb. (BIS.) a cadelnitza (inv. shi reg.) a cadi. (Preotul ~.)

tamiia vb. v. AMETZI. CHERCHELI. FLATA. IMBATA. LINGUSHI. MAGULI. TURMENTA.

tamaia tamaiez I. v. t. a copleshi cu laude excesive a lingushi II. v. r. a se imbata a se chercheli