opțiuni
  • info

15 definiții pentru turmenta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURMENTÁ, turmentez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbăta. – Din fr. tourmenter.

turmenta [At: HELIADE, O. I, 390 / Pzi: ~tez, (înv) ~ment / E: fr tourmenter] (Liv) 1 vt (C. i. persoane) A frământa (10). 2 vt A deranja (4). 3-4 vtr A (se) ameți de băutură Si: a (se) îmbăta.

TURMENTÁ, turmentez, vb. I. Refl. și tranz. (Livr.) A (se) îmbăta. – Din fr. tourmenter.

TURMENTÁ, turmentez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbăta.

TURMENTÁ vb. I. 1. refl., tr. (Liv.) A (se) îmbăta. 2. tr. A chinui, a înnebuni. [< fr. tourmenter].

TURMENTÁ vb. I. refl., tr. a (se) îmbăta. II. tr. a ameți, a zăpăci. (< fr. tourmenter)

A TURMENTÁ ~éz tranz. A face să se turmenteze. /<fr. tourmenter

A SE TURMENTÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de ebrietate în urma consumului excesiv de alcool; a deveni beat; a se îmbăta. /<fr. tourmenter

turmentà v. 1. a chinui: boala îl turmentă; 2. a importuna: creditorii îl turmentă.

*turmentéz v. tr. (fr. tourmenter, d. tourment, chin, zbucĭum; lat. tormentum, d. torquére, a întoarce, a suci). Barb. Chinuĭesc, zbucĭum: boala, grijile, creditoriĭ îl turmentează.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

turmentá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 turmenteáză

turmentá vb., ind. prez. 1 sg. turmentéz, 3 sg. și pl. turmenteáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TURMENTA vb. v. îmbăta.

TURMENTA vb. a (se) ameți, a (se) chercheli, a (se) îmbăta, (livr.) a (se) griza, (pop.) a (se) turlăci, (prin Transilv.) a (se) amnări, (Mold.) a (se) chefălui, (Transilv. și Ban.) a (se) șumeni, (fam.) a (se) învinoșa, a (se) matosi, (fam. fig.) a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) căli, a (se) ciupi, a (se) cîrpi, a (se) magnetiza, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămîia, a (se) trăsni, a (se) turti, (rar fig.) a (se) tîrnosi, a (se) turci, (reg. fig.) a (se) flecui, a (se) oțeli, (arg.) a (se) mahi, a (se) matoli. (S-a ~ cu rachiu.)

A se turmenta ≠ a se dezbăta

Intrare: turmenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • turmenta
  • turmentare
  • turmentat
  • turmentatu‑
  • turmentând
  • turmentându‑
 singular plural
  • turmentează
  • turmentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • turmentez
 (să)
  • turmentez
  • turmentam
  • turmentai
  • turmentasem
a II-a (tu)
  • turmentezi
 (să)
  • turmentezi
  • turmentai
  • turmentași
  • turmentaseși
a III-a (el, ea)
  • turmentează
 (să)
  • turmenteze
  • turmenta
  • turmentă
  • turmentase
plural I (noi)
  • turmentăm
 (să)
  • turmentăm
  • turmentam
  • turmentarăm
  • turmentaserăm
  • turmentasem
a II-a (voi)
  • turmentați
 (să)
  • turmentați
  • turmentați
  • turmentarăți
  • turmentaserăți
  • turmentaseți
a III-a (ei, ele)
  • turmentează
 (să)
  • turmenteze
  • turmentau
  • turmentară
  • turmentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turmenta, turmentezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.