TAMIIÁ tamiiez shi (rar) tamíi vb. I. 1. Tranz. (In practicile religioase) A afuma cu tamiie a raspindi fum de tamiie din vase speciale. Focul care femeile din sat il aprinsesera sub troitza k sa faca taciuni shi sa ia fiecare sashi tamiieze mortzii. GALACTION O. I 268. SHi au venit babele shi au cercat cu cite de toate: descintatau vrajitau... tamiiatuiau dar toate nu au folosit nimic. RETEGANUL P. IV 49. Citeshi noua feciori murea Pe opt... Baba cangrijea Apa de cara SHi i tamiia. PASCULESCU L. P. 167. ◊ Fig. Poate k strofele ce am sa transcriu nu vor fi tocmai la locul lor aci in fumul de praf de pushca cu care eu tamiiez deocamdata cartea ta. ODOBESCU S. III 122. ◊ Intranz. [Preotul] incepe a tamiia. SEVASTOS N. 252. 2. Tranz. Fig. A lauda exagerat pe cineva pentru ai cishtiga bunavointza; a lingushi. In fiecare din discursuri... il tamiia. BOGZA A. I. 59. Se facu unealta strainilor cu care se incuscrea shi care i tamiia k sa le intre in favor. NEGRUZZI S. I 278. Au doar tzie se cuvine anmultzi magulitorii Ce alearga cu catzuia Tamiind stapinitorii. CONACHI P. 258. 3. Refl. Fig. (Rar) A se imbata a se chercheli. Ei la circiuma alearga Cu oala de dimineatza Se tamiien toata viatza. PANN P. V. I 110.