7 definitzii pentru suspinare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
SUSPINÁRE suspinari s. f. Faptul de a suspina; suspin (1 2) suspinat. V. suspina.
SUSPINÁRE suspinari s. f. Faptul de a suspina; suspin (1 2) suspinat. V. suspina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ionel
- actziuni
suspinare sf [At: PSALT. HUR. 23r/9 / Pl: ~nari / E: suspina] 12 (Ivp) Suspin (1 4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
SUSPINÁRE suspinari s. f. Faptul de a suspina. 1. Suspin (1) oftat. Ce racnete grozave! Ce amara suspinare! NEGRUZZI S. II 6. Poetul lastea toate el simte grea mishcare; In palpit crud sloboade o lunga suspinare. BOLLIAC O. 69. ◊ (Metaforic) Din adierea vintului prin ierburi din tziriitul greierilor din mii de sunete ushoare shi nedeslushite se nashte k o slaba suspinare ieshita din sinul obosit al naturii. ODOBESCU S. A. 316. Era la ceasul tainic... Cind mareancet adoarme cuo suspinare grea. ALECSANDRI O. 76. 2. Suspin (2). Cite necazuri shi cit plins cu suspinare! CONACHI P. 82. ◊ (Poetic) Tace in frunzish privighetoarea Cu pieptul sfishiat de suspinari. CERNA P. 167.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
suspináre s. f. g.d. art. suspinắrii; pl. suspinắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
suspináre s. f. g.d. art. suspinarii; pl. suspinari
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
SUSPINÁRE s. v. oftat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
SUSPINARE s. oftare oftat suspin suspinat (pop.) aht (inv. shi reg.) oft (inv.) oftatura. (O ~ de ushurare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
suspinare, suspinarisubstantiv feminin
-
- Ce racnete grozave! Ce amara suspinare! NEGRUZZI S. II 6. DLRLC
- Poetul lastea toate el simte grea mishcare; In palpit crud sloboade o lunga suspinare. BOLLIAC O. 69. DLRLC
- Din adierea vintului prin ierburi din tziriitul greierilor din mii de sunete ushoare shi nedeslushite se nashte k o slaba suspinare ieshita din sinul obosit al naturii. ODOBESCU S. A. 316. DLRLC
- Era la ceasul tainic... Cind mareancet adoarme cuo suspinare grea. ALECSANDRI O. 76. DLRLC
-
-
- Cite necazuri shi cit plins cu suspinare! CONACHI P. 82. DLRLC
- Tace in frunzish privighetoarea Cu pieptul sfishiat de suspinari. CERNA P. 167. DLRLC
-
etimologie:
- suspina DEX '09 DEX '98