SUSPINÁRE suspinari s. f. Faptul de a suspina. 1. Suspin (1) oftat. Ce racnete grozave! Ce amara suspinare! NEGRUZZI S. II 6. Poetul lastea toate el simte grea mishcare; In palpit crud sloboade o lunga suspinare. BOLLIAC O. 69. ◊ (Metaforic) Din adierea vintului prin ierburi din tziriitul greierilor din mii de sunete ushoare shi nedeslushite se nashte k o slaba suspinare ieshita din sinul obosit al naturii. ODOBESCU S. A. 316. Era la ceasul tainic... Cind mareancet adoarme cuo suspinare grea. ALECSANDRI O. 76. 2. Suspin (2). Cite necazuri shi cit plins cu suspinare! CONACHI P. 82. ◊ (Poetic) Tace in frunzish privighetoarea Cu pieptul sfishiat de suspinari. CERNA P. 167.