suspina [At: CORESI TETR. 23 / Pzi: suspin / E: ml suspinare] 1 vi (D. oameni) A scoate un suspin (1) Si: a ofta (reg) a shioi² a shushcai a shushui Vz geme. 2 (Pan; d. instrumente muzicale) A emite sunete duioase. 3 vi (D. oameni; adesea in corelatzie cu plange) A plange cu supine (2). 4 vi (Inv) A se vaita. 5 (Pex; d. oameni) Ashi exprima o durere (morala) prin suspine (1 2). 6 vi (Ie) A ~ dupa cineva (sau ceva) Ashi manifesta regretul pentru pierderea cuiva (sau a ceva). 7 vi (Iae; pex) Ai fi dor de cineva sau de ceva. 89 vtr (Fig; c.i. sentimente cantece etc.) A exprima cu dor ori cu jale.

SUSPINÁ suspín vb. I. Intranz. 1. A scoate suspine a ofta (adinc sau din greu). V. geme. Batrinul ishi duse mina la frunte shi suspina greu. SADOVEANU O. VII 133. Doar suspina din cind in cind La amintirea vreunui gind Din viatza ei trecuta. IOSIF PATR. 10. Moartea atunci neavind incotro se baga in turbinca shi acushi icneshte acushi suspina detzi venea sai plingi de mila. CREANGA P. 312. Cind badea podul trecea Mindrulitza suspina; Maicasa o intreba: Fiica ce suspini asha... Da suspin k nu mie bine K baditza nu mai vine. JARNÍKBIRSEANU D. 98. ◊ (Pleonastic) Iar ea vorbind cu el in somn Oftind din greu suspina: O dulceal noptzii mele domn De ce nu vii tu? Vina! EMINESCU O. I 162. ◊ (Cu determinari indicind cauza actziunii sau intensitatea ei) La batut domnul daca na vrut sa fereasca biigui Nicu suspinind de emotzie. REBREANU R. II 32. K shi atunci mai coasa mama Coasa shi suspina rar. COSHBUC P. II 276. ◊ (Metaforic) Vintul nu batea shi nici padurea de salcii nu suspina. DUNAREANU N. 30. Papura se mishcan freamat de al undelor cutrier Iar in iarba inflorita somnoros suspinun grier. EMINESCU O. I 152. Doar izvoarele suspina Pe cind codrul negru tace; Dorm shi florilen gradina Dormi in pace! id. ib. 207. Aici zefirul vesel prin frunzencet suspina; Aicea orizontul e dulce luminos. ALEXANDRESCU P. 28. 2. (Rar) A plinge cu suspine (de teama de dor de bucurie). Malca sarmana cind mai aude shi asta incepe a suspina. CREANGA P. 125. Mumele uimite suspinau sub bonetele inhorbotate. Lacrimi de bucurie izvorau din ochii lor. NEGRUZZI S. I 6. ◊ (In corelatzie cu plinge) Plinge shi suspina tinara domnitza Dulce shi suava k o garofitza. BOLINTINEANU O. 33. Lelea plinge shi suspina. Lele nu mai suspina Cai ramas acum asha Singurica singurea. JARNÍKBIRSEANU D. 253. ◊ Tranz. Fig. Doina zic doina suspin Tot cu doina ma mai tzin. ALECSANDRI P. P. 224.

A SUSPINÁ suspín intranz. 1) A scoate suspine; a ofta. 2) A plange cu suspine. /<lat. suspirare

suspinà v. 1. a scoate suspine; 2. fig. a dori cu ardoare. [Lat. SUSPIRARE].

suspin sn [At: PSALT. HUR. 4^r/21 / Pl: ~e (inv) ~uri ~i sm / E: pvb suspina] 1 Respiratzie puternica profunda shi prelungita care este provocata de sau care tradeaza o durere mai ales morala shi care da nashtere in expiratzie unui sunet caracteristic Si: oftare oftat¹ (ivp) suspinare (pop) aht (4) (irg) oft (inv) suspinat. 2 (Ie) Ashi da ultimul ~ A muri¹ (1). 3 (Pan) Sunet tanguitor scos de un instrument muzical. 4 (Mpl) Respiratzie scurta shi intretaiata provocata de un plans amar Si: suspinare (2). 5 (Pex) Sughitz (1). 6 (Fig; ifp) Necaz. 7 (Trs; Ban) Astma (la cai).

2) suspín a á v. intr. (lat suspirare d. sub dedesupt shi spirare a rasufla; it. sospirare eng. suspirer pv. sospirar fr. soupirer. V. a con in shi respir expir). Oftez scot suspine. A suspina dupa cineva dupa ceva a dori cu infocare.

suspiná (a ~) vb. ind. prez. 3 suspína

suspiná vb. ind. prez. 1 sg. suspín 3 sg. shi pl. suspína

SUSPINÁ vb. v. ofta.

SUSPINA vb. a ofta (Transilv.) a shioi (Transilv. shi Ban.) a (se) shushcai (prin Ban.) a shushni. (A ~ din adincul inimii.)

suspiná (n át) vb. A ofta din greu. Mr. suschir(are). Lat. suspῑrāre (Pushcariu 1704; REW 8489) cf. it. sospirare prov. sospirar fr. soupirer. De uz cvasi general e cuvint rar in SV (ALR I 85). Der. suspin s. n. (oftat suspinare) deverbal poate anterior rom. cf. it. sospiro logud. suspiru prov. sospir fr. soupir cat. suspir; suspinator s. m. (adorator pretendent).