suspin sn [At: PSALT. HUR. 4^r/21 / Pl: ~e (inv) ~uri ~i sm / E: pvb suspina] 1 Respiratzie puternica profunda shi prelungita care este provocata de sau care tradeaza o durere mai ales morala shi care da nashtere in expiratzie unui sunet caracteristic Si: oftare oftat¹ (ivp) suspinare (pop) aht (4) (irg) oft (inv) suspinat. 2 (Ie) Ashi da ultimul ~ A muri¹ (1). 3 (Pan) Sunet tanguitor scos de un instrument muzical. 4 (Mpl) Respiratzie scurta shi intretaiata provocata de un plans amar Si: suspinare (2). 5 (Pex) Sughitz (1). 6 (Fig; ifp) Necaz. 7 (Trs; Ban) Astma (la cai).