suspiná (n át) vb. A ofta din greu. Mr. suschir(are). Lat. suspῑrāre (Pushcariu 1704; REW 8489) cf. it. sospirare prov. sospirar fr. soupirer. De uz cvasi general e cuvint rar in SV (ALR I 85). Der. suspin s. n. (oftat suspinare) deverbal poate anterior rom. cf. it. sospiro logud. suspiru prov. sospir fr. soupir cat. suspir; suspinator s. m. (adorator pretendent).