opțiuni
  • info

11 definiții pentru ofta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OFTÁ, oftez, vb. I. Intranz. A scoate un oftat (în semn de dor, de supărare, de regret etc.); a suspina. ◊ Expr. A ofta după cineva (sau ceva) = a regreta mult pierderea cuiva (sau a ceva); a dori din tot sufletul pe cineva (sau ceva), a tânji după cineva (sau ceva). – Din oft.

OFTÁ, oftez, vb. I. Intranz. A scoate un oftat (în semn de dor, de supărare, de regret etc.); a suspina. ◊ Expr. A ofta după cineva (sau ceva) = a regreta mult pierderea cuiva (sau a ceva); a dori din tot sufletul pe cineva (sau ceva), a tânji după cineva (sau ceva). – Din oft.

ofta [At: CAT. MAN. II, 201 / V: (înv) ohta / Pzi: ~tez / E: oft] 1 vi A scoate un oftat (în semn de dor, supărare, regret etc.) Si: a suspina. 2 vi (Îe) A ~ după cineva (sau după ceva) A regreta mult pierderea cuiva sau a ceva. 3 vi (Îae) A dori din tot sufletul pe cineva sau ceva. 4 vi (Rar) A suferi. 5 vt (Înv) A regreta. 6 vr (Îvp) A se jelui.

OFTÁ, oftez, vb. I. Intranz. A scoate un oftat. V. suspina. Era mîhnire și jale, căci despre mine nu se știa nimic; și mama ofta cu amar, închidea ochii, și lacrimi încete îi curgeau pe obrajii zbîrciți. SADOVEANU, VI 116. Oftă din adînc și își ușură inima, apăsată ca de o piatră de moară. VLAHUȚĂ, O. A. 103. Iar ea, vorbind cu el în somn, Of tind din greu suspină. EMINESCU, O I 168. ◊ Fig. Sună acoperișul, oftează adierile vîntului. SADOVEANU, N. p. 257. Vîntul ofta tot mai adînc pe sub praguri. BOTEZ, ȘC. 7O. ◊ Expr. A ofta după cineva (sau ceva) = a regreta adine pierderea cuiva (sau a ceva); a dori din tot sufletul pe cineva (sau ceva). Toată ziulica ofta omul după o vorbă mai dulce. CARAGIALE, O. III 33. Să oftezi dup-a ta fată. EMINESCU, O. I 83. Oftă după mărimea și vitejia trecută a romînilor. BĂLCESCU, O. I 319. ◊ Refl. (Popular) A se jelui, a se tîngui. Nu flămînzesc, Nu însetez, Dar totuna mă oftez. GOROVEI, C. 70.

A OFTÁ ~éz intranz. 1) A inspira adânc și prelung și a expira aerul printre buzele semiînchise cu un sunet caracteristic, ca semn al unui necaz; a scoate suspine; a suspina. ◊ ~ (sau a suspina) după cineva (sau după ceva) a) a dori mult să vadă pe cineva sau ceva; b) a resimți greu pierderea cuiva (sau a ceva). 2) (despre bolnavi sau suferinzi) A rosti întruna „of” (din cauza unei dureri). /Din oft

oftà v. a suspina, a geme. [Tras din oft, formă intensivă din of].

ohta v vz ofta

oftéz v. intr. (d. oft, imit., ca și vgr. ohtháo, mă supăr, d. óh, oh, of, și bg. ohtĭy și ohkam). Suspin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oftá (a ~) vb., ind. prez. 3 ofteáză

oftá vb., ind. prez. 1 sg. oftéz, 3 sg. și pl. ofteáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OFTÁ vb. a suspina, (Transilv.) a șioi, (Transilv. și Ban.) a (se) șușcăi, (prin Ban.) a șușni. (A ~ din adâncul inimii.)

OFTA vb. a suspina, (Transilv.) a șioi, (Transilv. și Ban.) a (se) șușcăi, (prin Ban.) a șușni. (A ~ din adîncul inimii.)

Intrare: ofta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ofta
  • oftare
  • oftat
  • oftatu‑
  • oftând
  • oftându‑
 singular plural
  • oftează
  • oftați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oftez
 (să)
  • oftez
  • oftam
  • oftai
  • oftasem
a II-a (tu)
  • oftezi
 (să)
  • oftezi
  • oftai
  • oftași
  • oftaseși
a III-a (el, ea)
  • oftează
 (să)
  • ofteze
  • ofta
  • oftă
  • oftase
plural I (noi)
  • oftăm
 (să)
  • oftăm
  • oftam
  • oftarăm
  • oftaserăm
  • oftasem
a II-a (voi)
  • oftați
 (să)
  • oftați
  • oftați
  • oftarăți
  • oftaserăți
  • oftaseți
a III-a (ei, ele)
  • oftează
 (să)
  • ofteze
  • oftau
  • oftară
  • oftaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ofta, oftezverb

  • 1. A scoate un oftat (în semn de dor, de supărare, de regret etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: suspina
    • format_quote Era mîhnire și jale, căci despre mine nu se știa nimic; și mama ofta cu amar, închidea ochii, și lacrimi încete îi curgeau pe obrajii zbîrciți. SADOVEANU, VI 116. DLRLC
    • format_quote Oftă din adînc și își ușură inima, apăsată ca de o piatră de moară. VLAHUȚĂ, O. A. 103. DLRLC
    • format_quote Iar ea, vorbind cu el în somn, Oftînd din greu suspină. EMINESCU, O I 168. DLRLC
    • format_quote figurat Sună acoperișul, oftează adierile vîntului. SADOVEANU, N. P. 257. DLRLC
    • format_quote figurat Vîntul ofta tot mai adînc pe sub praguri. BOTEZ, ȘC. 70. DLRLC
    • 1.1. reflexiv popular A se jelui, a se tângui. DLRLC
      sinonime: jelui tângui
      • format_quote Nu flămînzesc, Nu însetez, Dar totuna mă oftez. GOROVEI, C. 70. DLRLC
    • chat_bubble A ofta după cineva (sau ceva) = a regreta mult pierderea cuiva (sau a ceva); a dori din tot sufletul pe cineva (sau ceva), a tânji după cineva (sau ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Toată ziulica ofta omul după o vorbă mai dulce. CARAGIALE, O. III 33. DLRLC
      • format_quote Să oftezi dup-a ta fată. EMINESCU, O. I 83. DLRLC
      • format_quote Oftă după mărimea și vitejia trecută a romînilor. BĂLCESCU, O. I 319. DLRLC
etimologie:
  • oft DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.