suflare sf [At: CORESI EV. 374 / Pl: ~lari / E: sufla] 1 Actzionare (puternica) a vantului care determina deplasarea maselor de aer in atmosfera intro sau dintro directzie determinata Vz: batere bataie trecere (reg) vanturare. 2 Deplasare a curentzilor de aer a aburilor etc. din atmosfera intro sau dintro directzie determinata Si: suflu (2) Vz: adiere boare pala¹ reveneala scutur¹ unda zalishte. 3 (Rar) (Producere cu ajutorul unui instrument a unui) curent de aer (sub presiune). 4 (Ivp) Respiratzie. 5 (Pex) Viatza (11). 67 (Iljv; d. fiintze) Fara (de) ~ sau cu ~ taiata (sau rar stinsa) (Care este) cu respiratzia oprita brusc shi temporar (k urmare a unei emotzii foarte puternice a unui efort fizic deosebit etc.). 89 (Pex; ial) (Intrun mod) plin de teama. 1011 (Pex; ial) (Intrun mod) plin de uimire. 12 (Ial; d. fiintze; shif fara de ~ sau (rar) fara ~lari) Mort. 13 (Ial; d. materie) Inert. 14 (Rar; ila; d. fiintze) Cu ~ Viu. 15 (Ilav) Dintro (sau intro) ~ Foarte repede. 16 (Ial) Continuu (1). 17 (Ial) Ashi da ~a (de pe urma) (sau ultima ~) A muri¹. 18 (Ie) A (i se) taia (cuiva) ~a A respira foarte greu (din cauza unui efort mare a unei emotzii puternice etc.). 19 (Mai ales lsg; csc) Tot ceea ce are viatza (shi se mishca) Si: fiintza (18) suflet (68) vietate vietzuitoare (inv) zidire ziditura. 20 (Pex) Omenire. 21 Lume. 2223 Suflu (910). 24 (Ccr) Aer expirat Si: (ivp) suflet (3). 25 (Pgn) Expiratzie (6). 26 (In descantece) Suflu (10) care are rolul de a indeparta un rau pentru a desface o vraja. 27 (Pex) Descantec (1). 28 (Ivr) Accent (4). 29 (Inv; fig; in religia creshina) Influentza spirituala Si: (inv) suflat¹ (7). 30 (Inv; fig; in religia creshina) Fortza divina care anima care inspira care creeaza Si: (inv) suflat¹ (8). 31 (Rar; fig) Influentza. 32 Expirare fortzata pe nari pentru a curatza nasul de mucozitate sau de secretzii apoase (la plans). 3334 (Inv; asr) Suflat ¹ (910). 35 Operatzie de a introduce cu gura printro tzeava o cantitate de aer intro masa de sticla topita pentru a o dilata shi ai da o anumita forma pentru fabricarea a diferite obiecte Si: (rar) suflat¹ (11). 36 Acoperire (in scop decorativ) a unor metale cu un strat subtzire de aur sau de argint Si: poleire poleit¹ (rar) suflat¹ (12) Vz: argintare aurire. 37 (Teh) Operatzie de curatzire de netezire sau de finisare a suprafetzei pieselor metalice prin proiectarea sub presiune cu alice de metal cu particule nemetalice sau cu lichide Si: sablare sablaj. 38 (Teh) Operatzie de curatzire sau de uscare a unor piese subansamble conducte etc. cu ajutorul unui jet de gaz sub presiune.

SUFLÁRE suflari s. f. Actziunea de a sufla shi rezultatul ei. 1. Faptul de a respira; (concretizat) aerul respirat (v. respiratzie rasuflare); p. ext. faptul de a trai viatza. SHi caldatzi simt suflarea peobrazul receal meu. COSHBUC P. I 259. Suflarea i devenea din ce in ce mai fierbinte. VLAHUTZA O. A. I 101. Ori pe ce se oprea suflarea lui se punea promoroaca mai groasa deo palma. CREANGA P. 240. A ei gurai descleshtata dea suflarii sale foc. EMINESCU O. I 79. ◊ Loc. adv. Intro suflare = intro clipa repede pe nerasuflate. Mavintam nepasator strabatind intro suflare tzara lunga mare lata. EFTIMIU I. 35. ◊ Expr. Fara (de) suflare = fara viatza mort; (prin exagerare) cu respiratzia oprita (k urmare a unei stari fizice sau psihice neobishnuite). O multzime de oameni shi de salbaticiuni zac fara de suflare in padurea lui. CREANGA P. 217. In genunchi fara suflare... Ashteptam dorit raspunsul. CONACHI P. 100. Ginganie fara suflare Umbla farastimparare Nare duh nici nu viaza Toata lumea indrepteaza (Ceasornicul). GOROVEI C. 68. Ashi da suflarea (de pe urma) = a muri. (Fig.) SHipul cu rachiu ishi daduse shi el suflarea sa cea mai de pe urma. HOGASH M. N. 181. ♦ Respiratzie la temperatura scazuta devenita vizibila datorita condensarii picaturilor de apa care le contzine. Uh! ce frig... imi vad suflarea shi caciula cea de oaie Pe urechi am traso zdravan. EMINESCU O. I 46. 2. (De obicei cu sens colectiv) Fiintza vietzuitoare. Erau singuri nici o alta suflare omeneasca nu se simtzea in solemna tacere a pustiului. BART E. 167. Nici o suflare de om nu mai era in curte afara de noi shi de Aliutza. GANE N. I 163. Toata suflarea e adormita. La un singur geam se mai vede lumina. VLAHUTZA O. A. 139. 3. Operatzie prin care se fabrica obiecte de sticla suflinduse aer (cu gura sau cu o mashina) intro mica cantitate de sticla topita (formata apoi in matritze). 4. Poleire (cu aur cu argint). 5. Deplasare a aerului adiere de vint. Finetzele pletoase se leganau grele pline de apa la suflarile obosite ale vintului. SADOVEANU O. I 151. O puternica suflare de vint trecatoare shi iute... se stinse tinguios shi jalnic. HOGASH M. N. 175. Eu ashtept cu nepasare a furtunelor suflare. ALECSANDRI P. I 144. Suflarile cele calde ale vintului de primavara erau atit de line incit abia frunzele plopului se clatinau alene. FILIMON C. 95.

SUFLÁRE ~ari f. 1) v. A SUFLA. 2) v. A RASUFLA. ◊ Ashi retzine ~area a intrerupe respiratzia. A i se taia cuiva ~area a i se opri cuiva respiratzia (de spaima de mirare etc.). Fara (de) ~ mort. Ashi da ~area (de pe urma) a muri. Intro ~ foarte repede. 3) poet. Tot ce sufla respira (fiind viu); ceea ce are viatza; vietzuitoare; vietate; fiintza. ◊ Nici (o) ~ de om nimeni. [Sil. sufla] /v. a sufla

suflare f. 1. actziunea de a sufla: suflarea vantului; 2. respiratziune: mi s’a taiat suflarea; 3. vieatza suflet: pana la ultima suflare; 4. fiintza vie: toata suflarea s’a pus in mishcare CR.; 5. popor: toata suflarea romaneasca.

sufláre f. pl. arĭ. Actziunea de a sufla: suflarea vintuluĭ (V. vĭelishte). Rasuflare respiratziune: i s’a taĭat suflarea de frica. Pina la ultima suflare pina in ultimu moment al vietziĭ pina cind tzĭaĭ dat sufletu. Intr’o suflare intr’un suflet grabnic: a alerga intr’o suflare. Pin ext. Toata suflarea orĭce fiintza orĭce vietate orĭce om: toata suflarea sa laude pe Domnu (Psalmiĭ) toata suflarea romaneasca (totzĭ Romaniĭ).

sufláre (sufla) s. f. g.d. art. suflắrii; pl. suflắri

sufláre s. f. (sil. fla) g.d. art. suflarii; (respiratzii procedee tehnice adieri) pl. suflari

SUFLÁRE s. I. 1. v. respiratzie. 2. suflu. (Dintro ~ a facut sa zboare hartia de pe masa.) 3. tragere. (~ nasului.) 4. v. bataie. 5. adiere boare pala suflu unda (rar) scutur (Olt.) reveneala. (Nu se simtzea nici o ~ de vant.) II. 1. v. poleire. 2. (TEHN.) sablaj sablare sablat. (~ unei piese metalice.)

SUFLÁRE s. v. animal creatura dobitoc faptura fiintza lighioana lume necuvantator vietate vietzuitoare.

SUFLARE s. I. 1. rasuflare respiratzie (rar) respir respirare suflu (pop.) rasuflet rasuflu (inv. shi reg.) suflet (inv.) duh rasuflatura spirit. (Abia ishi mai trage ~.) 2. suflu. (Dintro ~ a facut sa zboare hirtia de pe masa.) 3. tragere. (~ nasului.) 4. bataie suflu (inv. shi pop.) suflat (reg.) zalishte. (Sta in ~ vintului.) 5. adiere boare pala suflu unda (rar) scutur (Olt.) reveneala. (Nu se simtzea nici o ~ de vint.) II. 1. poleire poleit (pop.) spoire spoit. (~ unui obiect cu aur.) 2. (TEHN.) sablaj sablare sablat. (~ unei piese metalice.)

suflare s. v. ANIMAL. CREATURA. DOBITOC. FAPTURA. FIINTZA. LIGHIOANA. LUME. NECUVINTATOR. VIETATE. VIETZUITOARE.