SUFLÁRE suflari s. f. 1. Actziunea de a sufla shi rezultatul ei. ♦ Aerul respirat; fig. faptul de a trai de a exista. ◊ Loc. adv. Intro suflare = intro clipa foarte repede. ◊ Expr. Fara (de) suflare = a) cu respiratzia oprita (k urmare a unei stari psihice sau fizice neobishnuite) foarte uimit speriat etc.; b) fara viatza mort. Ashi da suflarea (de pe urma) = a muri. 2. Fiintza vietzuitoare; p. ext. oameni lume popor. 3. Adiere de vant. V. sufla.