8 definitzii pentru poleire

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

POLEÍRE poleiri s. f. Actziunea de a (se) polei2 shi rezultatul ei; poleit1. V. polei2.

POLEÍRE poleiri s. f. Actziunea de a (se) polei2 shi rezultatul ei; poleit1. V. polei2.

poleire sf [At: MAIOR IST. 158/9 / V: (inv) ~li~ / Pl: ~ri / E: polei4] 1 Acoperire (a unor obiecte) cu un strat de aur argint in scopul infrumusetzarii sau protejarii lor Si: poleiala (1) poleit1 (1) poleitura (1). 2 SHlefuire fina a pieselor de metal. 3 (Reg) Acoperire cu var a unor vase de arama. 4 Invelire in foitza subtzire de staniol hartie colorata. 5 (Fig) Cizelare. 6 (Fig) Dezvoltare. 7 (Fig) Prezentare a unor fapte imprejurari idei etc. intro lumina favorabila. 8 (Fig) Invelire in lumina aurie argintie. 9 (Fig) Stralucire. 10 (Fig) Evolutzie. 11 (Fig) Civilizatzie.

POLEÍRE poleiri s. f. Actziunea de a polei. 1. Suflare cu aur sau cu argint. 2. SHlefuire; fig. cizelare infrumusetzare perfectzionare.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

poleíre s. f. g.d. art. poleírii; pl. poleíri

poleíre s. f. g.d. art. poleírii; pl. poleíri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

POLEÍRE s. poleit suflare (pop.) spoire spoit. (~ unui obiect cu aur.)

POLEIRE s. poleit suflare (pop.) spoire spoit. (~ unui obiect cu aur.)

Intrare: poleire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poleire
  • poleirea
plural
  • poleiri
  • poleirile
genitiv-dativ singular
  • poleiri
  • poleirii
plural
  • poleiri
  • poleirilor
vocativ singular
plural
polire
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

poleire, poleirisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.