9 definiții pentru spoire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPOÍRE, spoiri, s. f. Acțiunea de a (se) spoi și rezultatul ei. – V. spoi.
SPOÍRE, spoiri, s. f. Acțiunea de a (se) spoi și rezultatul ei. – V. spoi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spoire sf [At: DL / Pl: ~ri / E: spoi] 1 (Pop) Poleire. 2-3 Spoială (6-7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPOÍRE, spoiri, s. f. Acțiunea de a spoi și rezultatul ei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spoíre s. f., g.-d. art. spoírii; pl. spoíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spoíre s. f., g.-d. art. spoírii; pl. spoíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPOÍRE s. 1. v. văruit. 2. v. cositorire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPOÍRE s. v. argintare, aurire, poleire, poleit, suflare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPOIRE s. 1. spoială, spoit, văruială, văruire, văruit. (~ pereților camerei.) 2. cositorire, cositorit, spoit, (înv.) spoitură. (~ unui vas de aramă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spoire s. v. ARGINTARE. AURIRE. POLEIRE. POLEIT. SUFLARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
spoire, spoirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) spoi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- spoi DEX '98 DEX '09