8 definiții pentru poleit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POLEÍT1 s. n. Poleire. – V. polei2.
POLEÍT1 s. n. Poleire. – V. polei2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
poleit1 sn [At: (a. 1706) IORGA, S. D. V, 369 / E: slv полиѣти „polei”] 1 Poleire (1). 2 (Rar) Șlefuire fină.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLEÍT 1 s. n. Poleire, șlefuire. Se întreținea din poleitul lentilelor. CAMIL PETRESCU, T. II 212.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
poleit a. daurit: leit poleit, aidoma. ║ n. lucrare de a polei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
poleít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
poleít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POLEÍT s. v. poleire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POLEIT s. poleire, suflare, (pop.) spoire, spoit. (~ unui obiect cu argint.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: poleit (s.n.)
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
poleitsubstantiv neutru
- 1. Poleire, spoire, spoit, suflare, șlefuire. DEX '09
- Se întreținea din poleitul lentilelor. CAMIL PETRESCU, T. II 212. DLRLC
-
etimologie:
- polei DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.