opțiuni
  • info

12 definiții pentru stânjenire

din care

Explicative DEX

STÂNJENÍRE, stânjeniri, s. f. Faptul de a (se) stânjeni. ♦ Sfială, jenă, ezitare. [Var.: (pop.) stânjiníre s. f.] – V. stânjeni.

STÂNJENÍRE, stânjeniri, s. f. Faptul de a (se) stânjeni. ♦ Sfială, jenă, ezitare. [Var.: (pop.) stânjiníre s. f.] – V. stânjeni.

stânjenire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~jinire / Pl: ~ri / E: stânjeni] 1 Stinghereală (1). 2 Stingherire (2).

STÂNJINÍRE s. f. v. stânjenire.

STÂNJINÍRE s. f. v. stânjenire.

stânjinire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~ngenire, ~nginire / Pl: ~ri / E: stânjini1] (Înv) 1 Măsurare cu stânjenul (1). 2 Întindere a mâinii (pentru a lovi).

stânjinire2 sf vz stânjenire

STÎNJENÍRE, stînjeniri, s. f. (Și în forma stînjinire) Faptul de a stînjeni. 1. Împiedicare, piedică, oprire (de la o acțiune). Stînjinirile și toate rugăciunile ce îmi făcea toate rudele... ca să nu mai plec. GORJAN, H. II 69. 2. Sfială, ezitare, jenă. Musafirul face haz cu oarecare stînjenire, apoi se ridică. SADOVEANU, O. V 336. – Variantă: stînjiníre s. f.

STÎNJINÍRE s. f. v. stînjenire.

Ortografice DOOM

stânjeníre s. f., g.-d. art. stânjenírii; pl. stânjeníri

stânjeníre s. f., g.-d. art. stânjenírii; pl. stânjeníri

Relaționale

STÂNJENÍRE s. 1. deranjare. 2. jenă.

STÎNJENIRE s. 1. deranjare, incomodare, jenare, stinghereală, stingherire, stînjeneală, tulburare, (livr.) conturbare, (pop.) zăticnire. (~ cuiva de la lucru.) 2. jenă, rușine, sfială, sfiiciune, stinghereală, stînjeneală, (pop.) rușinare, (înv. și reg.) rușință, (înv.) stideală, stidință, stidire. (Un sentiment de ~.)

Jargon

stânjiníre, stânjiníri, s.f. (înv.) 1. măsurare cu stânjenul. 2. întindere a mâinii (pentru a lovi).

Intrare: stânjenire
stânjenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stânjenire
  • stânjenirea
plural
  • stânjeniri
  • stânjenirile
genitiv-dativ singular
  • stânjeniri
  • stânjenirii
plural
  • stânjeniri
  • stânjenirilor
vocativ singular —
plural —
stânjinire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stânjinire
  • stânjinirea
plural
  • stânjiniri
  • stânjinirile
genitiv-dativ singular
  • stânjiniri
  • stânjinirii
plural
  • stânjiniri
  • stânjinirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stânjenire, stânjenirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) stânjeni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Împiedicare, piedică, oprire (de la o acțiune). DLRLC
      sinonime: deranjare oprire piedică împiedicare
      • format_quote Stînjinirile și toate rugăciunile ce îmi făcea toate rudele... ca să nu mai plec. GORJAN, H. II 69. DLRLC
    • 1.2. Ezitare, jenă, sfială. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ezitare jenă sfială
      • format_quote Musafirul face haz cu oarecare stînjenire, apoi se ridică. SADOVEANU, O. V 336. DLRLC
etimologie:
  • vezi stânjeni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.