stropșit, ~ă a [At: PAMFILE, ap. CADE / Pl: ~iți, ~e / E: stropși] 1 (Înv; d. obiecte sau d. ființe, mai ales oameni) Strivit (1). 2 (Prt) Călcat în picioare. 3 (Pex) Nimicit. 4 (Rar; spc; d. părți ale corpului oamenilor, mai ales d. piele) Zdrelit. 5 (Pop; pex; d. oameni) Mutilat. 6 (Reg; spc; d. fructe, mai ales d. struguri) Tescuit². 7 (Îvr; fig; d. țări, popoare, oști) Cotropit² (3). 8 (Rar; pan; d. popoare, armate etc.) Înfrânt. 9 (Pop; pan; d. oameni) Nebun. 10 (Spc) Epileptic (2). 11 (Rar; pan; d. oameni) Pocit². 12 (Fig; d. limbă, vorbire, cuvinte etc.) Care este pronunțat sau scris, reprodus oral sau scris incorect Si: deformat² (7), denaturat² (3), pocit², schimonosit, scâlciat, stâlcit, (rar) schingiuit².

STROPȘÍT, -Ă, stropșiți, -te, adj. 1. Zdrobit, sfărîmat, strivit. Mere pădurețe cojite și stropșite. La TDRG. ◊ Fig. Căștile de oțel germane stau aci, în Muzeul Apărării Leningradului, stropșite, strîmbe, găurite, mînjite de noroi, de sînge și rugină. STANCU, U.R.S.S. 132. 2. Fig. (Despre oameni) Stricat (la minte), zăpăcit, smintit. Îți dau zece minute ca să te hotărăști de vrei a te numi de-acum Ghiftuianca în loc de Ferchezanca... – Mulți oameni stropșiți am văzut... d-apoi și ca aista! ALECSANDRI, T. 580. ◊ (Substantivat) Mereu se gîndea la Titi, o prietenă a ei din pension care se măritase c-un stropșit... un grandoman ridicol. VLAHUȚĂ, O. A. III 196. Stropșitul de Ion, cu talanca de la oi, cu cleștele și cu vătrariul, face o hodorogeală și un tărăboi de-ți ia auzul. CREANGĂ, A. 38. Ba-i drege tu pe cine ai mai dres, stropșitule! ALECSANDRI, T. 274. ♦ (Despre cuvinte) Pocit, schimonosit, stîlcit. O babilonie de cuvinte stropșite și smulse din latinește, pe care bieții romîni nu le înțelegeau. RUSSO, O. 57.

STROPȘÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A STROPȘI. 2) și substantival pop. (despre persoane) Care și-a pierdut dreapta judecată; țicnit; smintit. /v. a (se) stropși

STROPȘIT adj. (Mold.) Distrus, nimicit în luptă. Cind au stătut Irachie la împărăție, puterile împărățiii... atît de stropșite și de oșteanii cei vechi și de ispravă atîta de sărăcite era. CANTEMIR, HR. Etimologie: stropși. Vezi si stropși, stropșitură. Cf. s p î r c u i t (2).

stropșit a. și m. Mold. 1. stricat, epileptic: mulți oameni stropșiți am văzut AL.; 2. fig. pocit: ba ei drege tu, stropșitule! AL.

stropșít, -ă adj. Diform, ciunt: pictor stropșit, (fig.) cuvinte stropșite. Est. Zăpăcit, zevzec, apucat, epileptic: maĭ încet, stropșitule! Adv. A vorbi stropșit, a stropși cuvintele.

STROPȘÍT adj. v. stâlcit.

STROPȘÍT adj. v. deformat, desfigurat, distrus, nimicit, pocit, potopit, prăpădit, schimonosit, slut, sluțit, stâlcit, strivit, strâmb, strâmbat, turtit, urât, urâțit, zdrobit.

STROPȘÍT adj., s. v. mutilat, schilod, schilodit.

STROPȘÍT s., adj. v. comițial, epileptic.

STROPȘÍT s. v. stâlcire.

STROPȘIT adj. deformat, denaturat, pocit, schimonosit, scîlciat, stîlcit, stricat, (fig.) schingiuit. (Forme lexicale ~; o pronunțare ~.)

stropșit adj. v. DEFORMAT. DESFIGURAT. DISTRUS. NIMICIT. POCIT. POTOPIT. PRĂPĂDIT. SCHIMONOSIT. SLUT. SLUȚIT. STÎLCIT. STRIVIT. STRÎMB. STRÎMBAT. TURTIT. URÎT. URÎȚIT. ZDROBIT.

stropșit adj., s. v. MUTILAT. SCHILOD. SCHILODIT.

stropșit s., adj. v. COMIȚIAL. EPILEPTIC.

STROPȘIT s. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, scîlciere, stîlcire, stîlcit, stropșire. (~ cuvintelor unei limbi, cînd vorbește.)

stropșit, -ă, stropșiți, -te adj. (pop.) pocit, deformat, stâlcit