17 definitzii pentru stramtorare

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

STRAMTORÁRE stramtorari s. f. Faptul de a (se) stramtora; inghesuire restrangere. [Var.: (inv.) stramtoríre s. f.] V. stramtora.

STRAMTORÁRE stramtorari s. f. Faptul de a (se) stramtora; inghesuire restrangere. [Var.: (inv.) stramtoríre s. f.] V. stramtora.

stramtorare sf [At: DOC. EC. 231 / V: (inv) ~ramptorire ~ramtorire ~mptorire ~rire ~rim~ ~rimtorire / Pl: ~rari / E: stramtora] 1 (Inv; ioc largire) Stramtare (1). 2 (Ioc intindere) Ingramadire intrun spatziu (extrem de) redus. 3 (Rar; pex; fig) Incoltzire. 4 (Inv) Constrangere (1). 5 (Asr; fig) Stramtoare (7).

STRAMTORÍRE s. f. v. stramtorare.

stramtorire sf vz stramtorare[1] corectata

  1. In original tiparit incorect: vz stramtoare LauraGellner

STRIMTORÁRE strimtorari s. f. Faptul de a (se) strimtora. 1. Inghesuire restringere. 2. Fig. Situatzie grea incurcatura; lipsa (de bani). Asha in strimtorare shi in nelinishte cum am trait shi tot mia fost draga viatza. VLAHUTZA O. A. II 287. Am fost partashi la pericole shi de bun ajutor la vreme de grea strimtorare. ODOBESCU S. III 561. Aici in Paris a fost shi e mare neavere shi strimtorare. GHICA A. 788. Varianta: (invechit) strimtoríre (DRAGHICI R. 78) s. f.

strimtoráre f. pl. arĭ. Nevoĭe de banĭ: a fi in strimtorare.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

stramtoráre s. f. g.d. art. stramtorắrii; pl. stramtorắri

stramtoráre s. f. g.d. art. stramtorarii; pl. stramtorari

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

STRAMTORÁRE s. v. dificultate impas incurcatura ingustime.

strimtorare s. v. DIFICULTATE. IMPAS. INCURCATURA. INGUSTIME.

Intrare: stramtorare
stramtorare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stramtorare
  • stramtorarea
plural
  • stramtorari
  • stramtorarile
genitiv-dativ singular
  • stramtorari
  • stramtorarii
plural
  • stramtorari
  • stramtorarilor
vocativ singular
plural
stramtorire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stramtorire
  • stramtorirea
plural
  • stramtoriri
  • stramtoririle
genitiv-dativ singular
  • stramtoriri
  • stramtoririi
plural
  • stramtoriri
  • stramtoririlor
vocativ singular
plural
stramptorire
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
stramtorire
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
stramptorire
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
strimtorire
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
strimtorare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strimtorare
  • strimtorarea
plural
  • strimtorari
  • strimtorarile
genitiv-dativ singular
  • strimtorari
  • strimtorarii
plural
  • strimtorari
  • strimtorarilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

stramtorare, stramtorarisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) stramtora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat Situatzie grea; lipsa (de bani). DLRLC
    • format_quote Asha in strimtorare shi in nelinishte cum am trait shi tot mia fost draga viatza. VLAHUTZA O. A. II 287. DLRLC
    • format_quote Am fost partashi la pericole shi de bun ajutor la vreme de grea strimtorare. ODOBESCU S. III 561. DLRLC
    • format_quote Aici in Paris a fost shi e mare neavere shi strimtorare. GHICA A. 788. DLRLC
etimologie:
  • vezi stramtora DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.