staul sn [At: PRAV. 23 / V: (irg) ~ur ~ura sf (Pl: ~ure) (inv) stau (Pl: ~uri ~ua) ~a sf ~aor ~uri ~av / P: staul (rar) staul / Pl: ~e (inv) ~i sm / E: ml stablum] 1 Ingraditura sau constructzie (improvizata) facuta din lemn sau din strujeni de porumb din stuf din papura etc. situata pe o pashune sau in apropierea casei unde se adapostesc (vara) oile sau caprele in timpul noptzii ori inainte de muls Si: ograda (reg) coshar¹ (1) obor palanca patul plasa¹ (reg) serai. V: cotarlete ocol perdea poiata saivan salash tarla tzarc voretz. 2 (Ie) A inchide lupul in ~ul oilor A pune pe cineva la o treaba in care poate face mult rau. 3 (Reg) Adapost de iarna pentru oi. 4 (Reg) Loc unde ciobanii inchid oile (noaptea) cu scopul de a ingrasha pamantul. 5 (Reg) Parte a ocolului „unde se dau oile sterpe”. 6 (Reg) Loc dinaintea strungii unde se odihnesc oile dupa muls. 7 (Reg) TZarc pentru miei. 8 (Trs) Loc ingradit unde sunt bagate oile pentru a fi mulse. 9 (Ie) A da in ~ A mana oile pentru a fi mulse. 10 (Reg) Stana (2). 11 (Reg) Stauina (1). 12 (Reg) „Loc unde se lasa merindea intro cupa pentru cioban”. 13 (Reg) Strunga. 14 (Irg) Grajd (1). 15 (Reg) Loc in care dorm (vara) peste noapte vitele sau caii V stanishte (1). 16 (Ivr; pex) Cireada¹ (1). 17 (Irg; pex) Coliba (1). 18 (Trs; if staur) Ocol unde dorm porcii in padure. 19 (Reg; pcf) Stavila (1) la moara. 20 (Inv; fig) Biserica (1). 21 (Inv; pex) Credintza religioasa. 22 (Trs; Mol; is) ~e(le) floriilor (sau florilor) ori ~aoru florii ~aolele cu florile Florii (1).

STÁUL staule s. n. 1. Grajd. Pasul fara voie il intorcea inapoi cu de la sine putere cum foamea intoarce spre staulul ei vita flaminzita. POPA V. 68. SHi pentru cel nascut in staul Pentru Christos inchina. COSHBUC P. I 115. Calul sa nul dai de sub tine... pina nu vei avea staulul tau. SBIERA P. 42. Vaca buna se vinde in staul = lucrul bun e apreciat shi fara sa fie laudat. 2. Loc ingradit (uneori shi acoperit) in cimp sau linga casa unde stau oile sau (mai rar) caprele. V. ocol tirla. BineVede shi BineAude au ramas linga staulul caprelor culcatzi cu botul pe labe. RETEGANUL P. III 38. Bagindule in staul shi dindule fin au vazut k apuca k lupii pentru k era fripte de foame. SBIERA P. 9. Vulpoiul insa... intorcindushi pe furish ochii in partea staulului unde se inchisese pentru acea zi turma de oi... incepu sa strige. ODOBESCU S. III 245. ◊ Expr. A inchide lupul in staulul oilor = a pune pe cineva la o treaba unde poate face mult rau. 3. Fig. (Invechit) Biserica religie credintza. Dupa ce o aduse in staulul moametan (= mahometan) ma cununa cu dinsa. GORJAN H. IV 133. ◊ Compus: (in biserica ortodoxa) staulelefloriilor = duminica floriilor. Varianta: stáur (RETEGANUL P. IV 15 BUDAIDELEANU TZ. 364) s. n.

STÁUL ~e n. 1) Loc ingradit (shi acoperit) pentru oi shi capre; ocol. 2) Constructzie speciala unde se tzin vitele; grajd. [Sil. staul] /<lat. stab[u]lum

staul n. ingradire pentru vite. [Lat. stabulum].

stául n. pl. e (lat. stábulum pop. stablum starea sta; it. stabbio baligar parc; fr. étable staul. D. rom. vine ngr. stávlos staul. Cp. cu sula). Grajd de boĭ orĭ de oĭ. Staulele Floriilor (N. Cost.). Floriile. In Trans. shi stáur (Ret. shi BSG. 1933 326 shi 327).

stau sn vz staul

staur sn vz staul

STÁUR s. n. v. staul.

stául s. n. pl. stáule

stául s. n. pl. stáule

STÁUL s. v. grajd stana strunga tarla.

STÁUL s. (inv. shi reg.) ograda salash (reg.) coshar cotarlete obor ocol palanca plasa saia tarla tzarc voretz (Mold. shi Transilv.) patul (Transilv. Ban. shi Mold.) poiata (prin Mold.) serai (Ban.) shtalog. (~ de oi.)

STAUL s. (inv. shi reg.) ograda salash (reg.) coshar cotirlete obor ocol palanca plasa saia tirla tzarc voretz (Mold. shi Transilv.) patul (Transilv. Ban. shi Mold.) poiata (prin Mold.) serai (Ban.) shtalog. (~ de oi.)

staul s. v. GRAJD. STINA. STRUNGA. TIRLA.

staurileflorii s. pl. v. DUMINICA FLORIILOR. FLORII.

stául (le) s. n. Grajd. Var. stau(r). Lat. stablum forma populara in loc de stabulum (Pushcariu 1640; REW 8209) cf. it. stabbio prov. estable fr. étable cat. establa sp. establo port. estrabo ngr. σταύλος. Var. staur din pl. lui stau stauri (Candrea). Der. stauina s. f. (Munt. loc potrivit pentru tzarc) din lat. *stabŭlῑna (Lacea Dacor. II 624) sau mai probabil de la stau cu suf. ina cf. pescuina vizuina. Din rom. provin in mag. stál istál stár (Draganu Dacor. VII 199).

stául staule s.n. (staol staor) Adapost pentru oi in camp sau langa casa; tarla: „In staol stau oile unui singur om; in tarla stau oile mai multor stapani” (ALRRM 1971: 376; Stramtura). Lat. stab(u)lum „locash salash; grajd stana; cotetz” (Scriban; Pushcariu cf. DER; Graur 1980; DEX MDA). Cuv. rom. > magh. stál istál stár (Draganu cf. DER).

stául e s.n. (staol staor) Adapost pentru oi in camp sau langa casa; tarla: „In staol stau oile unui singur om; in tarla stau oile mai multor stapani” (ALR 1971: 376; Stramtura). Lat. stab(u)lum (Graur 1980).