stául (le) s. n. Grajd. Var. stau(r). Lat. stablum forma populara in loc de stabulum (Pushcariu 1640; REW 8209) cf. it. stabbio prov. estable fr. étable cat. establa sp. establo port. estrabo ngr. σταύλος. Var. staur din pl. lui stau stauri (Candrea). Der. stauina s. f. (Munt. loc potrivit pentru tzarc) din lat. *stabŭlῑna (Lacea Dacor. II 624) sau mai probabil de la stau cu suf. ina cf. pescuina vizuina. Din rom. provin in mag. stál istál stár (Draganu Dacor. VII 199).