STÁUL staule s. n. 1. Grajd. Pasul fara voie il intorcea inapoi cu de la sine putere cum foamea intoarce spre staulul ei vita flaminzita. POPA V. 68. SHi pentru cel nascut in staul Pentru Christos inchina. COSHBUC P. I 115. Calul sa nul dai de sub tine... pina nu vei avea staulul tau. SBIERA P. 42. Vaca buna se vinde in staul = lucrul bun e apreciat shi fara sa fie laudat. 2. Loc ingradit (uneori shi acoperit) in cimp sau linga casa unde stau oile sau (mai rar) caprele. V. ocol tirla. BineVede shi BineAude au ramas linga staulul caprelor culcatzi cu botul pe labe. RETEGANUL P. III 38. Bagindule in staul shi dindule fin au vazut k apuca k lupii pentru k era fripte de foame. SBIERA P. 9. Vulpoiul insa... intorcindushi pe furish ochii in partea staulului unde se inchisese pentru acea zi turma de oi... incepu sa strige. ODOBESCU S. III 245. ◊ Expr. A inchide lupul in staulul oilor = a pune pe cineva la o treaba unde poate face mult rau. 3. Fig. (Invechit) Biserica religie credintza. Dupa ce o aduse in staulul moametan (= mahometan) ma cununa cu dinsa. GORJAN H. IV 133. ◊ Compus: (in biserica ortodoxa) staulelefloriilor = duminica floriilor. Varianta: stáur (RETEGANUL P. IV 15 BUDAIDELEANU TZ. 364) s. n.