statator ~oare [At: CORESI L. 503/4 / Pl: ~i ~oare / E: stat¹ + ator] 1 a (D. ape; ioc curgator) Care nu curge Si: necurgator stagnant (1) statut² (6). 2 a (Inv) Statzionar (1). 3 a (Inv; d. oameni) Staruitor (7). 4 a (D. insushiri manifestari actziuni etc. ale oamenilor) Staruitor (9). 5 a (Ivp; d. constructzii mai ales d. poduri) Stabil (1). 67 sf a (Is) Piatra ~oare Piatra de jos din podul morii desupra careia se roteshte alergatoarea Si: zacatoare. 8 a (Ivp; d. ashezari oameneshti domicilii sedii etc.; ioc provizoriu) Stabil (8). 9 a Care se afla sau care este ashezat intrun loc. 10 sm (Ivr; is) ~ inainte Conducator (1). 11 sm (Reg; la unele jocuri de copii cu mingea) Jucator care sta la prinsul mingii. 12 sm (Reg; is) ~ bun Girant¹. 13 a (Reg; is) Vinchi ~ Coltzar (12) (la tamplarie). 1415 smf a (Asr; ioc normal) (Populatzie) sedentara. 16 a (Inv) Neclintit. 17 a (Ila) De sine ~ Care poate exista shi se poate mentzine poate actziona etc. prin propriile sale puteri sau insushiri Si: independent. 18 a (Ial) Care nu depinde de altcineva sau de altceva Si: independent. 1920 smf a (Inv) Existent (1). 21 a (Asr) Durabil (1). 22 a (Inv; d. unitatzi militare) Activ (2). 23 a (Inv; d. unitatzi militare) Permanent. 24 a (Inv; d. proprietatzi robi etc.) Inalienabil ereditar shi scutit de impozite shi de prestatzii. 25 a (Inv) Definitiv (1). 26 a (Inv; ila) ~ la cuvant Care ishi tzine cuvantul dat. 27 a (Inv) Neclintit.

STATATÓR OÁRE statatori oare adj. 1. Care sta pe loc care nu se mishca; nemishcat fix. Cite stele sint pe cer Pinan ziua toate pier Numai douas statatoare Pin’la rasarit de soare. ALECSANDRI P. II 190. Am trecut prin Kemene unde sa trece girla Zam pe pod statator frumos shi temeinic. GOLESCU I. 173. ◊ Apa statatoare v. apa (I 2). Piatra statatoare (shi substantivat f.) = piatra de dedesubt fixa din sistemul celor doua pietre ale morii. 2. (Invechit despre oameni in opozitzie cu nomad) Cu locuintza statornica intrun loc; stabil. Multzi au murit de inima rea vazinduse devenitzi statatori dar cei cari au ramas muncesc pamint. GHICA S. XIII. 3. (In expr.) De sine statator = care poate exista shi se poate mentzine prin propriile sale puteri sau insushiri care nu depinde de nimeni; independent. Scenele shi actele ramase vor fi de sine statatoare. CARAGIALE O. III 220.

STATATÓR ~oáre (~óri ~oáre) 1) Care sta (pe loc); care nu se mishca; imobil. ◊ Apa ~oare apa care nu curge. 2) shi adverbial: De sine ~ care nu depinde de nimeni; independent. /stat + suf. ~ator

statatór oáre adj. (d. stat a sta k datator d. dat). Care nu curge stagnant: ape statatoare. Fig. Vechĭ. Permanent trainic: binele e gingash shi nu in multa vreme statator (Cost. 1 290). V. nestatator.

statatór adj. m. pl. statatóri; f. sg. shi pl. statatoáre

statatór adj. m. pl. statatóri; f. sg. shi pl. statatoáre

statatoáre s. f. pl. statatori

STATATÓR adj. stagnant. (Ape ~oare.)

STATATÓR adj. v. durabil fixat sedentar stabil statornic trainic.

STATATOR adj. stagnant. (Ape ~.)

statator adj. v. DURABIL. FIXAT. SEDENTAR. STABIL. STATORNIC. TRAINIC.

Statator ≠ curgator