STATATÓR OÁRE statatori oare adj. 1. Care sta pe loc care nu se mishca; nemishcat fix. Cite stele sint pe cer Pinan ziua toate pier Numai douas statatoare Pin’la rasarit de soare. ALECSANDRI P. II 190. Am trecut prin Kemene unde sa trece girla Zam pe pod statator frumos shi temeinic. GOLESCU I. 173. ◊ Apa statatoare v. apa (I 2). Piatra statatoare (shi substantivat f.) = piatra de dedesubt fixa din sistemul celor doua pietre ale morii. 2. (Invechit despre oameni in opozitzie cu nomad) Cu locuintza statornica intrun loc; stabil. Multzi au murit de inima rea vazinduse devenitzi statatori dar cei cari au ramas muncesc pamint. GHICA S. XIII. 3. (In expr.) De sine statator = care poate exista shi se poate mentzine prin propriile sale puteri sau insushiri care nu depinde de nimeni; independent. Scenele shi actele ramase vor fi de sine statatoare. CARAGIALE O. III 220.