12 definitzii pentru stanjenire

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

STANJENÍRE stanjeniri s. f. Faptul de a (se) stanjeni. ♦ Sfiala jena ezitare. [Var.: (pop.) stanjiníre s. f.] V. stanjeni.

STANJENÍRE stanjeniri s. f. Faptul de a (se) stanjeni. ♦ Sfiala jena ezitare. [Var.: (pop.) stanjiníre s. f.] V. stanjeni.

stanjenire sf [At: BUDAIDELEANU LEX. / V: ~jinire / Pl: ~ri / E: stanjeni] 1 Stinghereala (1). 2 Stingherire (2).

STANJINÍRE s. f. v. stanjenire.

stanjinire sf [At: BUDAIDELEANU LEX. / V: ~ngenire ~nginire / Pl: ~ri / E: stanjini1] (Inv) 1 Masurare cu stanjenul (1). 2 Intindere a mainii (pentru a lovi).

STINJENÍRE stinjeniri s. f. (SHi in forma stinjinire) Faptul de a stinjeni. 1. Impiedicare piedica oprire (de la o actziune). Stinjinirile shi toate rugaciunile ce imi facea toate rudele... k sa nu mai plec. GORJAN H. II 69. 2. Sfiala ezitare jena. Musafirul face haz cu oarecare stinjenire apoi se ridica. SADOVEANU O. V 336. Varianta: stinjiníre s. f.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

stanjeníre s. f. g.d. art. stanjenírii; pl. stanjeníri

stanjeníre s. f. g.d. art. stanjenírii; pl. stanjeníri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

STANJENÍRE s. 1. deranjare. 2. jena.

STINJENIRE s. 1. deranjare incomodare jenare stinghereala stingherire stinjeneala tulburare (livr.) conturbare (pop.) zaticnire. (~ cuiva de la lucru.) 2. jena rushine sfiala sfiiciune stinghereala stinjeneala (pop.) rushinare (inv. shi reg.) rushintza (inv.) stideala stidintza stidire. (Un sentiment de ~.)

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

stanjiníre stanjiníri s.f. (inv.) 1. masurare cu stanjenul. 2. intindere a mainii (pentru a lovi).

Intrare: stanjenire
stanjenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stanjenire
  • stanjenirea
plural
  • stanjeniri
  • stanjenirile
genitiv-dativ singular
  • stanjeniri
  • stanjenirii
plural
  • stanjeniri
  • stanjenirilor
vocativ singular
plural
stanjinire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stanjinire
  • stanjinirea
plural
  • stanjiniri
  • stanjinirile
genitiv-dativ singular
  • stanjiniri
  • stanjinirii
plural
  • stanjiniri
  • stanjinirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

stanjenire, stanjenirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) stanjeni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Impiedicare piedica oprire (de la o actziune). DLRLC
      • format_quote Stinjinirile shi toate rugaciunile ce imi facea toate rudele... k sa nu mai plec. GORJAN H. II 69. DLRLC
    • 1.2. Ezitare, jena, sfiala. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Musafirul face haz cu oarecare stinjenire apoi se ridica. SADOVEANU O. V 336. DLRLC
etimologie:
  • vezi stanjeni DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.