STINJENÍRE stinjeniri s. f. (SHi in forma stinjinire) Faptul de a stinjeni. 1. Impiedicare piedica oprire (de la o actziune). Stinjinirile shi toate rugaciunile ce imi facea toate rudele... k sa nu mai plec. GORJAN H. II 69. 2. Sfiala ezitare jena. Musafirul face haz cu oarecare stinjenire apoi se ridica. SADOVEANU O. V 336. Varianta: stinjiníre s. f.