spurca [At: COD. VOR.² 62^r/14 / Pzi: spurc / E: ml spurcare] 1 vt (Ivp) A murdari cu excremente sau urina. 2 vt (Fig; pgn) A (se) intina. 3 vt (Mai ales in conceptziile religioase) A (se) pangari lucruri considerate sacre. 4 vr (Ivp) Ashi evacua excrementele sau urina (murdarinduse sau murdarind in jur). 5 vt (Pop; c. i. vesela sau mancaruri gatite apa potabila sau surse de apa) A atinge de ceva murdar scarbos etc. facandul impropriu pentru utilizare sau consum. 67 vtr (Fig) A deveni sau a face sa devina impur prin atingerea ingurgitarea etc. unor lucruri scarboase murdare ori considerate impure. 8 vt A degrada prin amestec cu o substantza straina. 9 vt (Ivp; fig) A (se) injura. 10 vt (Ivp; fig) A (se) batjocori. 11 vr (Inv) A se impreuna. 12 vt A silui. 13 vt A necinsti. 14 vt (Inv; ie) A ~ patul cuiva A avea relatzii sexuale cu sotzia sau amanta tatalui ori cu alte femei care sunt rude apropiate. 15 vr (In practica creshtina) A manca de dulce in timpul postului Si: a (se) pangari. 16 vt (C. i. zile de post) A incalca prescriptziile bisericii referitoare la zilele de post. 17 vt (Ic) ~camiercuri Persoana care nu tzine posturile Si: (pop) letin. 18 vt (Pex; iac) Pagan. 19 vr (Pfm; fig) A se deprinde cu sau la ceva nepermis Si: (fam) a se dedulci (1) a se naravi. 2021 vtr (Pop) A gusta sau a face pe cineva sa guste in cantitate foarte mica. 22 vt (In credintzele populare; d. cuc d. pupaza sau d. alte pasari cantatoare ori d. animale nounascute) A face sa nui mearga bine toata ziua (sau tot anul) cuiva care a auzit cucul pupaza etc. cantand sau a vazut animale nounascute. 23 vt (Pop) A atinge in treacat. 24 vi (Pop; ie) Nici nu ~k pe langa ... Nici nu seamana cu... 25 vi (Reg; la jocurile de copii) A greshi (1). 26 vt (Ie) A o ~ A eshua intro actziune. 27 vt (Iae) A fugi (1).

SPURCÁ spurc vb. I. 1. Tranz. A murdari a minji (acoperind de murdarii umplind cu mirosuri urite). Descaltzate ma k spurci straiele alea! DUMITRIU N. 163. Cracatitza (= caracatitza) mirosea fireshte a cracatitza dar mirosea grozav... Cucoane dami spurca trasura sa iertatzi! rasufla birjarul nemaiputind sa rabde. IBRAILEANU A. 121. ♦ Refl. Ashi lepada excrementele sau urina. Se spurca in nadragi de frica. DUMITRIU N. 95. 2. Tranz. Fig. A pingari a profana a prihani. Va vad lungitzi pe patul junetzii ceatzi spurcato. EMINESCU O. I 24. De cind peacest pamint Tradarea neagra calca shi spurca pragul sfint Al ospetziei. ALECSANDRI T. II 106. Numi voi spurca vitejescul junghi in singele cel pingarit a unui tiran k tine. NEGRUZZI S. I 164. ◊ Refl. Vasilica teai dat cu napirca de Eftimie teai spurcat cu banii lui. DUMITRIU N. 238. ♦ A injura. Se asheza in mijlocul strazii cu miinile in sholduri blogodorind mascari. Se lega mai ales de femei care le spurca. PAS Z. I 146. Dar dute doamne iartama k acushi era sa zic dute sa nu te spurc. RETEGANUL P. I 21. 3. Tranz. (Cu privire la alimente) A face sa nu mai poata fi mincat (provocind scirba); (cu privire la vase) a face inutilizabil pentru deale mincarii. Umbla mai cu chibzuiala! Numi spurca te rog friptura. La TDRG. Dracul bucuria lui k curge shi din bucata sa [de broasca] untura au inceput so tot lipeasca de slanina lui Pepelea shi sa io spurce. SBIERA P. 16. 4. Refl. (In practica religiei creshtine) A minca de dulce in timpul postului a se infrupta (cu o cantitate mica de mincare); p. ext. a minca ceva bun. Se duse shi el sa vaza do gasi vrun cosacel Sashi cumpere sa manince k sa se spurce shi el. PANN P. V. III 82. K nare malai sa mince Nici de dulce Sa se spurce. JARNÍKBIRSEANU D. 183. ♦ Fig. A prinde gust (de ceva rau neingaduit) a se deprinde cu ceva shi a nu se mai putea dezobishnui; a se dedulci. [Iepele] se spurcasera la singe de om shi asta fu de ajuns k sa le faca a nu se mai putea apropia nimeni de ele. ISPIRESCU U. 48. Vatzi spurcat in jafuri shi strimbatatzi. ARHIVA R. I 54.

A SPURCÁ spurc tranz. 1) A pune in contact cu ceva murdar; a pangari. 2) fig. (demnitatea onoarea reputatzia etc.) A supune unei batjocuri; a pangari; a profana; a huli. /<lat. spurcare

A SE SPURCÁ ma spurc intranz. 1) A evacua excrementele; a se scarnavi; a defeca; a excreta. 2) fig. A se deda la ceva rau nepermis. 3) A manca de frupt (in timpul postului). /<lat. spurcare

spurcà v. 1. a face necurat a murdari: a spurca o oala; 2. a viola cele sfinte a nu tzinea cele oprite de biserica: eshti letin de spurci Vinerea? ISP.; 3. fig. a manji a necinsti: de cand pe acest pamant tradarea neagra spurca pragul sfant al ospetziei? AL. [Lat. SPURCARE].

2) spurc a á v. tr. (lat. spŭrcare it. sporcare). Fac necurat murdaresc fac impropriŭ de contactu guriĭ: a spurca o oala (a nu maĭ fi oala ceĭa buna de mincat din ĭa). Nu respect postu ortodox(maninc carne): a spurca Vinerea. Fig. Profanez pingaresc: nu spurca cu vorbe proaste solemnitatea momentuluĭ! V. refl. Ma fac necurat ma fac impropriŭ de contactu guriĭ: imĭ spal minile k m’am jucat cu pisicile shi m’am spurcat. Maninc carne saŭ lapte in post: teaĭ spurcat. V. intr. Zbircesc arunc greshit la joc nu nemeresc (cu mingea sh. a.).

spurcá (a ~) vb. ind. prez. 3 spúrca

spurcá vb. ind. prez. 1 sg. spurc 3 sg. shi pl. spúrca

SPURCÁ vb. 1. v. pangari. 2. v. profana. 3. (BIS.) (pop. shi fam.) a se dedulci. (Sa ~ in timpul postului.)

SPURCÁ vb. v. batjocori compromite dedulci defeca dezonora dracui ieshi injura necinsti ocari ridiculiza silui terfeli viola zeflemisi.

SPURCA vb. 1. a pingari a profana (inv. shi pop.) a prihani (reg.) a mirshavi (fig.) a intina a minji a murdari a pata (inv. shi pop. fig.) a scirnavi (reg. fig.) a pricaji. (A ~ memoria cuiva.) 2. a batjocori a necinsti a pingari a profana a viola (inv. shi pop.) a prihani. (A ~ un loc considerat sfint.) 3. (BIS.) (pop. shi fam.) a se dedulci. (Sa ~ in timpul postului.)

spurca vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEDULCI. DEFECA. DEZONORA. DRACUI. IESHI. INJURA. NECINSTI. OCARI. RIDICULIZA. SILUI. TERFELI. VIOLA. ZEFLEMISI.

spurcá (c at) vb. 1. A pata a minji a murdari. 2. (Inv.) A silui a viola. 3. A atinge mincarea de post cu ceva de dulce. 4. A pingari a profana. 5. A deschide un abces. 6. In jocurile de copii a greshi lovitura. 7. (Refl.) A se minji a se murdari ashi evacua excrementele. 8. (Refl.) A minca de dulce in zi de post. 9. (Refl.) A se corupe a se dedulci mai ales la lucruri interzise. Megl. spurc(ari). Lat. spŭrcāre (Pushcariu 1637; REW 8193) cf. it. sporcare. Der. spurc s. n. (furuncul abces tumoare infectzioasa; reumatism articular) deverbal sau din lat. spurcus (REW 8194; Candrea); spurcaciune s. f. (murdarie lucru spurcat scirnavie; dihanie lighioana animal murdar se zice in general despre animalele salbatice a caror carne nu se maninca; persoana de alta religie decit cea ortodoxa; pl. bubedulci impetigo); spurcat adj. (murdar respingator; s. n. dracul). Din rom. provine mag. szpurkát (Pushcariu Dacor. VII 474).

spurcá spurc vb. tranz. 1. A murdari; a intina. 2. A pangari. Lat. spurcare „a murdari a infecta” (SHaineanu Scriban; Pushcariu cf. DER; DEX MDA).