SPURCÁ spurc vb. I. (Pop.) 1. Tranz. shi refl. A (se) murdari a (se) manji. ♦ Refl. Ashi evacua excrementele sau urina. ♦ Tranz. Fig. A pangari a profana a necinsti. ♦ Tranz. Fig. A injura. 2. Tranz. A atinge o mancare sau un vas de gatit de ceva murdar scarbos sau oprit de biserica. 3. Refl. (In practicile religioase creshtine) A manca de dulce in timpul postului. ♦ Fig. A se deprinde la ceva rau (sau prea bun) la ceva care nu este ingaduit; a se dedulci. Lat. spurcare.