speti [At: ANON. CAR. / Pzi: ~tesc / E: spata¹] 12 vtr (Mai ales d. animale de tractziune) A(shi) indoi spinarea carand poveri prea mari sau din cauza unor lovituri puternice Si: a (se) deshela¹ (1) a (se) deznoda (9) a (se) istovi (reg) a (se) daula (12). 34 vtr (Spc) A (se) imbolnavi de speteala¹ (2). 56 vtr (D. oameni) A (se) obosi muncind din rasputeri. 7 vr (D. oameni) A munci pana la istovire. 8 vt (Ilav) Pe ~ite Din rasputeri. 910 vtr (Fig) A fi silit sa cheltuiasca peste posibiltatzi Si: a (se) ruina a saraci. 11 vi (Reg; d. spata de la razboiul de tzesut) A sari de la locul ei.

SPETÍ spetesc vb. IV. Refl. (Mai ales despre animale de tractziune) A se imbolnavi de speteala; a se deshela. La deal mosh Nichifor se da jos shi tragea dea valma cu iepele. La vale iar se da jos k sa nu se speteasca iepele. CREANGA P. 107. Strinsa tetea strinsa peshte De gindeai k se speteshte. CONTEMPORANUL II 655. Boii se spetesc intinzind la jug shi carul scirtziie prin glod. ALECSANDRI T. I 359. Caii se spetesc. SHEZ. IV 128. ◊ Tranz. Intro zi Ghemish punea SHepte butzi alaturea Cu vinata le sarea Pe vinata o spetea! ALECSANDRI P. P. 129. ♦ A se istovi muncind a munci din rasputeri. El tolaneshte shi noi ne spetim muncind shi tot noi leneshi. STANCU D. 105. In ograda argatzii umblau forfota in toate partzile se speteau cu treaba. SADOVEANU O. III 112. Omule te vaz harnic munceshti de te speteshti. ISPIRESCU L. 175. Comuna... ar putea indestula toate trebuintzele comunale fara k sa se speteasca oamenii. I. IONESCU P. 57. ♦ A se ruina. Mam spetit!... Zece mii cinci sute de lei frate shi via cu poama coarna. ALECSANDRI T. 289.

A SPETÍ ~ésc tranz. A face sa se speteasca. /Din spata

A SE SPETÍ ma ~ésc intranz. 1) A munci din rasputeri; a se istovi. 2) (despre animale de tractziune) Ashi vatama shalele din cauza unor eforturi excesive; a se deshela. 3) fig. A se angaja in actziuni ce depashesc posibilitatzile reale. /Din spata

spetì v. 1. ashi rupe spetele sau mijlocul: calul s’a spetit; 2. fig. a obosi peste masura: munceshti de te speteshti.

spetésc v. tr. (d. spete pl. d. spala. De aicĭ vine rut. spetiti a desfigura). Fac sa ĭasa spetele de prea multa munca deshel umeresc: a speti un cal calu s’a spetit m’am spetit carind la sad (fig.) m’am spetit (m’am afanisit) cheltuind.

spetí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. spetésc imperf. 3 sg. speteá; conj. prez. 3 sa speteásca

spetí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. spetésc imperf. 3 sg. speteá; conj. prez. 3 sg. shi pl. speteásca

SPETÍ vb. a deshela a istovi (Munt. shi Transilv.) a daula (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)

SPETI vb. a deshela a istovi (Munt. shi Transilv.) a daula (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)