SPETÍ spetesc vb. IV. Refl. (Mai ales despre animale de tractziune) A se imbolnavi de speteala; a se deshela. La deal mosh Nichifor se da jos shi tragea dea valma cu iepele. La vale iar se da jos k sa nu se speteasca iepele. CREANGA P. 107. Strinsa tetea strinsa peshte De gindeai k se speteshte. CONTEMPORANUL II 655. Boii se spetesc intinzind la jug shi carul scirtziie prin glod. ALECSANDRI T. I 359. Caii se spetesc. SHEZ. IV 128. ◊ Tranz. Intro zi Ghemish punea SHepte butzi alaturea Cu vinata le sarea Pe vinata o spetea! ALECSANDRI P. P. 129. ♦ A se istovi muncind a munci din rasputeri. El tolaneshte shi noi ne spetim muncind shi tot noi leneshi. STANCU D. 105. In ograda argatzii umblau forfota in toate partzile se speteau cu treaba. SADOVEANU O. III 112. Omule te vaz harnic munceshti de te speteshti. ISPIRESCU L. 175. Comuna... ar putea indestula toate trebuintzele comunale fara k sa se speteasca oamenii. I. IONESCU P. 57. ♦ A se ruina. Mam spetit!... Zece mii cinci sute de lei frate shi via cu poama coarna. ALECSANDRI T. 289.