13 definitzii pentru smicura

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

smicura [At: (a. 1600) CUV. D. BATR. II 149/8 / V: (inv) zm~ (reg) ~ri m~ / Pzi: smicur / E: ml *exmiculare cf lat micŭla] 1 vt (Irg) A sfarama (1). 2 vt (Irg; c. i. boabe de porumb) A dezghioca (3). 3 vt (Inv) A biciui. 4 vi (Reg) A tremura. 5 vi (Reg) A purta ceva repede inainte shi inapoi. 67 vri (Mun; d. copii) A scanci.

SMICURÁ smícur vb. I. Tranz. A sfarima in bucatzi mici; a dumica a fringe. (Atestat in forma smicuri) [SHandru] care de alte datzi Ar fi smicurit bucatzi Pacel om cuasha cuvinte Tot ridea k scos din minte SHin batjocura privea Lung la mine. COSHBUC P. II 213. ♦ A biciui a lovi. Porunci apoi da craiul pe pag cu vergi sal bata Cu bici in patru plesne so smicure pe fata. COSHBUC P. II 201. Varianta: smicurí vb. IV.

smicurà v. a sdruncina. [Lat. *EXMICULARE (din MICULA farama)].

ZMICURA vb. (Mold. Crish.) A sfarima a zdrobi (in bataie). A: O zmicurara cu cureale verzi. DOSOFTEI VS s. v. smicura. Fu batut foarte tare tot trupul zmicurind. DOSOFTEI VS s. v. smicura. C: Cautatzi o caldare shi zmicuratzi pietri shi le bagatzi in caldare. C 1692 532r. Etimologie: lat. *exmiculare. Cf. s t o r o h a n i sh u p i (2).

zmícur a á v. tr. (lat. *exmiculo áre d. micula dim. d. mica farmatura). Trans. vest. Faramitzesc farim framint: a zmicura cashu (BSG. 1937 96).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

SMICURÁ vb. v. biciui dezghioca maruntzi pisa sfarama shfichiui zdrobi.

smicura vb. v. BICIUI. DEZGHIOCA. MARUNTZI. PISA. SFARIMA. SHFICHIUI. ZDROBI.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

SMICURÁ smícur vb. I. Tranz. 1. A culege boabele de pe un shtiulete de porumb; (despre pastaioase) a bate pastaile uscate pentru a separa boabele (de mazare etc.). 2. (Fig.) A calca in picioare. (din smac1 in loc de smicula k shi in zgribuli > zgriburi; sau din lat. exmicŭlāre < mica)

Intrare: smicura
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smicura
  • smicurare
  • smicurat
  • smicuratu‑
  • smicurand
  • smicurandu‑
singular plural
  • smicura
  • smicuratzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • smicur
(sa)
  • smicur
  • smicuram
  • smicurai
  • smicurasem
a II-a (tu)
  • smicuri
(sa)
  • smicuri
  • smicurai
  • smicurashi
  • smicuraseshi
a III-a (el, ea)
  • smicura
(sa)
  • smicure
  • smicura
  • smicura
  • smicurase
plural I (noi)
  • smicuram
(sa)
  • smicuram
  • smicuram
  • smicuraram
  • smicuraseram
  • smicurasem
a II-a (voi)
  • smicuratzi
(sa)
  • smicuratzi
  • smicuratzi
  • smicuraratzi
  • smicuraseratzi
  • smicurasetzi
a III-a (ei, ele)
  • smicura
(sa)
  • smicure
  • smicurau
  • smicurara
  • smicurasera
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmicura
  • zmicurare
  • zmicurat
  • zmicuratu‑
  • zmicurand
  • zmicurandu‑
singular plural
  • zmicura
  • zmicuratzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • zmicur
(sa)
  • zmicur
  • zmicuram
  • zmicurai
  • zmicurasem
a II-a (tu)
  • zmicuri
(sa)
  • zmicuri
  • zmicurai
  • zmicurashi
  • zmicuraseshi
a III-a (el, ea)
  • zmicura
(sa)
  • zmicure
  • zmicura
  • zmicura
  • zmicurase
plural I (noi)
  • zmicuram
(sa)
  • zmicuram
  • zmicuram
  • zmicuraram
  • zmicuraseram
  • zmicurasem
a II-a (voi)
  • zmicuratzi
(sa)
  • zmicuratzi
  • zmicuratzi
  • zmicuraratzi
  • zmicuraseratzi
  • zmicurasetzi
a III-a (ei, ele)
  • zmicura
(sa)
  • zmicure
  • zmicurau
  • zmicurara
  • zmicurasera
verb (VT334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smicuri
  • smicurire
  • smicurit
  • smicuritu‑
  • smicurind
  • smicurindu‑
singular plural
  • smicure
  • smicuritzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • smicur
(sa)
  • smicur
  • smicuream
  • smicurii
  • smicurisem
a II-a (tu)
  • smicuri
(sa)
  • smicuri
  • smicureai
  • smicurishi
  • smicuriseshi
a III-a (el, ea)
  • smicure
(sa)
  • smicure
  • smicurea
  • smicuri
  • smicurise
plural I (noi)
  • smicurim
(sa)
  • smicurim
  • smicuream
  • smicuriram
  • smicuriseram
  • smicurisem
a II-a (voi)
  • smicuritzi
(sa)
  • smicuritzi
  • smicureatzi
  • smicuriratzi
  • smicuriseratzi
  • smicurisetzi
a III-a (ei, ele)
  • smicure
(sa)
  • smicure
  • smicureau
  • smicurira
  • smicurisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

smicura, smicurverb

  • 1. A sfarama in bucatzi mici. DLRLC
    • format_quote [SHandru] care de alte datzi Ar fi smicurit bucatzi Pacel om cuasha cuvinte Tot ridea k scos din minte SHin batjocura privea Lung la mine. COSHBUC P. II 213. DLRLC
    • 1.1. Biciui, lovi, shfichiui. DLRLC
      • format_quote Porunci apoi da craiul pe pag cu vergi sal bata Cu bici in patru plesne so smicure pe fata. COSHBUC P. II 201. DLRLC

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.