Definitzia cu ID-ul 47737:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
SMICURÁ smícur vb. I. Tranz. 1. A culege boabele de pe un shtiulete de porumb; (despre pastaioase) a bate pastaile uscate pentru a separa boabele (de mazare etc.). 2. (Fig.) A calca in picioare. (din smac1 in loc de smicula k shi in zgribuli > zgriburi; sau din lat. exmicŭlāre < mica)